Am prieteni ce trec zilele acestea prin furtuni emoționale care-i zdruncină din toate încheieturile. Relații care se încheie subit, minciuni, durere, lacrimi, încercări extenuante. Eu însămi am trecut printr-un întuneric atât de dens timp de o bucată bună de vreme, din care nu știam cum am să mai văd lumina. Cum am să reușesc să o readuc la viață pe Ileana cea veselă și plină de energie.

Am ieșit din el când am înțeles că iubirea nu provoacă nicio vrie, fiindcă iubirea este blândă, relațiile sunt cele care se defectează, ori pornesc din start defecte. Și-atunci ține de curaj să faci ce poți și știi ca să fie mai bine, iar dacă nu merge, să pleci. Frica, durerea, atașamentele nocive, ego-ul peste măsură provoacă furtuni, nu dragostea. Așa am înțeles că, acolo unde eu investeam atenție, energie și părți din mine, adică în două relații care au scos din mine ce era mai întunecat, nu era iubirea cea care mă îndurera, care mă împingea către manifestări greu de înțeles. Atunci s-a făcut lumină.

Am descoperit, în căutările mele, faptul că iubirea și abuzul emoțional merg uneori împreună. Nu vă gândiți acuma la torturi de nedescris, ci la forme mai ușoare ale abuzului emoțional. Mi-a fost foarte greu să conștientizez, să integrez în mine și să accept această informație. Însă, doar parcurgând acest proces, i-am putut ierta pe ai mei pentru toate abuzurile (minore pe lângă ce era în jur în anii ’80-’90) neintenționate, nepremeditate, dar dureroase și frustrante, pe care le-am trăit. Părinții noștri ne iubeau și unii dintre ei au fost cei mai grozavi părinți. Însă au fost victime ale unui sistem foarte bolnav și ale unor vremuri dure, închise cunoașterii. Așa că, pe alocuri, au fost foarte limitați în ghidarea devenirii noastre ca oameni.

A devenit redundant, la un moment dat, să îi tot învinuiesc pentru multe pe care le simțeam, gândeam, făceam ca adult, deși de acolo din copilărie pleacă totul. A fost și asta o furtună personală și s-a făcut lumină când mi-am dat seama că dragostea este blândă și iertătoare, și i-am iertat. Am făcut pace. 

Când treci prin furtună, amintește-ți că iubirea este blândă.
Când o relație nu funcționează, când trebuie să te chinui pentru orice, când nu ești tratat blând, corect și frumos, când ești nevoit să faci sacrificii până la pierderea ta pentru ca o relație să mai fie, gândește-te că poate nu iubirea te mână în acest demers, ci posibil o frică sau un atașament toxic. Sau poate interesul ori zona de confort în care ești.

Când doare despărțirea, când te simți trădat, mințit, înșelat, să fii sigur că nimic din toate acestea nu are legătură cu iubirea. Nu din iubire ai fost mințit, ci din alte motive. Iubirea nu era nicăieri acolo. 

Când ți-e frică de faptul că vei pierde pe cineva drag care suferă de o boală grea, amintește-ți de iubirea caldă, blândă și încearcă să îi fii alături cu și din ea. Va mai durea, uneori al dracului de tare, și poate sună ciudat să scriu asta, dar vei începe să prețuiești fiecare moment oricât de mic ar fi și te vei bucura de orice.

Când traversezi momente grele, când primul impuls este să te pui la pământ și să te biciuiești că ai ajuns într-o situație urâtă, că ai greșit, că ai făcut rău cuiva fără să vrei, amintește-ți că iubirea și blândețea cu sine te pot salva. Iubirea este blândă în toate formele ei. 

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*