Plouă, baby, plouă de două zile, de când nu mai plâng după tine,
și parcă toate lacrimile mele s-au strâns undeva în cer și curg acum peste toate locurile și peste toate vorbele ce ni le-am zis.
Plouă și-mi spală creierii și pielea.
Plouă și îmi spală dorul acesta care-mi seacă sufletul și care ustură mai tare decât operația aia la dinte, aproape pe viu.
N-am știut că dorul poate durea atâta, doare când respir, când umblu, când dorm.
Plouă și spală pașii noștri de pe toate străzile pe care le-am bătut mână în mână.
Plouă și curăță de noi toate zidurile pe care ne sărutam pătimaș ca doi adolescenți fugiți de acasă, ca doi tineri sărmani fără bani de o cameră la hotel.
Plouă peste toate diminețile noastre pătimașe și peste toate serile în care mă vedeai frumoasă și-mi ziceai că eu nu sunt reală.
Plouă din cer, de unde am crezut noi că a venit iubirea asta,
și plouă ca să mă curețe de tine,
ca să te scoată din toate structurile ființei mele, din toate celulele mele și din toate vremurile.
Plouă, baby, și văd cum se scurg pe lângă mine urme din buzele și din degetele tale,
bucăți din răsuflarea ta fierbinte pe pielea mea goală,
fărâme din mângâierile tale tremurânde pe părul meu moale cu miros de șampon,
amprenta mâinilor tale pe sânii mei, pe coapsele mele fierbinți.
Plouă, plouă ca un sfârșit ce se săvârșește, iar apa rece îmi spală toate rănile, le dezinfectează ca să se vindece odată.
Știi banca pe care am stat în parc ultima dată, atunci când îmi spuneai că ai să-mi fii toată viața și că nu am să ”scap” de tine?
Pe ea cad acum frenetic picăturile de ploaie care fac să dispară culoarea hainelor noastre,
se va spăla și ea de tine, de ADN-ul tău.
Ieri, ieri seară ți-am simțit parfumul într-o cafenea și n-a mai durut atât de tare,
n-a mai trebuit să fug la baie ca să îmi înghit lacrimile,
ca să nu știe toți cât îmi sângerează inima, din toate camerele ei.
Am simțit doar un nod care mi-a strâns stomacul, l-am desfăcut cu un prosecco rece, cum m-ai învățat tu să beau.
Mă vindec, mă vindec, baby, de tăcerea ta,
mă vindec de amăgire și de dezamăgire,
mă curăț de tine și te abandonez din mine.
Este doar lucrul firesc pe care îl pot face în absența ta.
Ce frumoasă va fi uitarea asta, ce divină simțire trebuie să fie nesimțirea când totul doare!
Plouă, baby, plouă și mă spală de tine!
