Pescărușul de la Unteatru, pus în scenă de Andrei Șerban, aflat la prima colaborare cu un teatru independent (Yey, Andrei și Andreea Grosu!) este al treilea ”pescăruș” pe care îl văd. Primul a fost un spectacol-laborator al Antoanetei Cojocaru făcut la Bulandra, al doilea, cu accente de rock și dans contemporan, al regizoarei Carmen Lidia Vidu.
Pescărușul de la Unteatru este un spectacol răscolitor, dramatic și amuzant, în același timp, minimalist, dar complex prin detaliile care fac diferența. Dar, cel mai mult, prin cum reușesc actorii în scenă conduși de regizor să dea ce este mai bun din ei. Andrei Șerban, prezent în sală la reprezentația la care am fost eu unde i-a aplaudat zâmbind, a construit o atmosferă intimă pe scena micuță de la Unteatru și l-a făcut pe spectator părtaș într-un fel la acțiunea piesei. A decis să păstreze în scenă toți actorii, pe tot parcursul spectacolului, astfel încât, atunci când nu joacă efectiv, acestia sunt martori, judecători fără reacție, la ceea ce se petrece sub ochii lor.
Oricum, numai faptul că este o piesă montată de Andrei Șerban la invitația părinților Unteatru a fost suficient pentru mine ca să merg cu așteptări (știu, nu este înțelept mai niciodată). De data aceasta, însă, nu mi-au fost deloc înșelate. Fiindcă, timp de mai bine de 2 ore, toată acțiunea din scenă, modul în care actorii au construit și joacă personajele (aș vrea să îl văd în toate distribuțiile, fiindcă sunt convinsă că este cu totul alt spectacol, de fiecare dată) și particularitățile spectacolului m-au ținut acolo pe băncuță nemișcată și foarte atentă la tot.
Zece scaune ne-au așteptat goale pe scenă până s-a umplut sala. La scurt timp, după ce s-a făcut linșite, au intrat cei zece actori și a început magia. Maşa (Sabrina Iaşchevici) şi Medvedenko (Liviu Pintileasa) au fost cei care au deschis spectacolul. Actorii s-au ridicat și au intrat rând pe rând în personaje, apoi s-au așezat la loc ca spectatori. Și tot așa. Au ieșit în șir între acte, au intrat în alte costume, au umplut acel spațiu gol, care, metaforic, poate fi și sufletul omului în anumite momente. Cu siguranță goliciune este din plin în interiorul anumitor personaje. Povestea s-a conturat frumos, a căpătat substanță, personajele și relațiile dintre ele au devenit de la un moment la altul mai intense, mai efervescente, mai pătrunzătoare.
În distribuția în care am văzut eu spectacolul, Bogdan Nechifor este Treplev, foarte pasional și rebel, frustrat de neimplinirea artistică. Silvana Mihai este Nina care devine, din fata inocentă, vie, proaspătă, femeia îngenuncheată de viață care continuă să creadă în iubire și în adevăr, chiar și părăsită de Trigorin. Aici l-am găsit pe Emilian Oprea într-o interpretare remarcabilă a acestui personaj șarmant, care își studiază reacțiile și este preocupat doar de cariera sa (ah, cum a jucat el la un metru de mine, my, my :-)).
Mi-a plăcut foarte mult Sabrina Iașchevici în rolul Mașei, modul în care își folosește particularitățile fizice și fața ca să amplifice stările în care ajunge un dependent. Are o forță aparte în interpretarea acestui personaj cheie transformat de regizor într-o alcoolică drogată ce trece prin diverse stări care, invariabil, duc la prăbușirea sa.
Am remarcat-o pe actrița Claudia Ieremia de la Teatrul Național din Timișoara care este memorabilă în rolul Arkadinei, la fel de egoistă ca amantul ei Trigorin. Este o adevărată apariție pe scenă și o actriță foarte expresivă în rolul unei femei obsedate de tinerețe și celebritate, pasională, puternică, seducătoare, care trece imediat de la fragilitate la putere feminină maximă ce seduce orice bărbat.
Liviu Pintileasa (Medvedenko) este tipul servil, Florina Gleznea (Polina) construiește un personaj comic, o femeie neiubită, neapreciată, măcinată în interior de furie, Constantin Cojocaru (Sorin) este fragil și amuzant în rolul bătrânului ramolit de vreme, Vitalie Bichir (Dorn) sugerează doctorul analitic care are o părere despre oricine, iar Silviu Debu (Șamraev) este lipsit de emoții, plat în rolul adminsitratorului.
Acest spectacol a fost o bucurie pentru mine sub toate aspectele: text, concept regizoral, interpretarea actorilor, costume. Am plecat zâmbind, fiindcă, deși o dramă în fond, drama omului chinuit de neîmpliniri și neiubire, este realizat într-o formă care nu te bagă în nicio depresie. Mie nici asta nu mi-ar fi displăcut, dar umorul, fie el și negru uneori, este mult mai bun pentru sănătatea mentală.
Vă îndemn să vedeți Pescărușul de la Unteatru, asta dacă aveți noroc să găsiți bilete, fiindcă este mai tot timpul ”sold-out”. Programul teatrului este aici, succes, merită!
Pescărușul
În distribuția reprezentației expuse, cu: Claudia Ieremia, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa, Sabrina Iaşchevici, Silvana Mihai, Bogdan Nechifor, Florina Gleznea, Constantin Cojocaru, Vitalie Bichir, Silviu Debu
Regia: Andrei Șerban
Regizor secund: Sânziana Stoican
