Am acest blog de ceva vreme, este locul meu de joacă, unde mă dau cum vreau eu şi care mi-a adus în viaţă, pe lângă lucruri materiale, mulţi oameni buni şi momente faine de care m-am bucurat. Fie şi numai pentru asta şi pentru că mă exprim liber, iubesc spaţiul ăsta al meu. Cu toate astea, mereu m-am simţit orice numai blogger nu, şi mi-am dat seama, uitându-mă în jur, că nu sunt deloc blogger şi nici nu ştiu dacă am să fiu vreodată după normele în vigoare în blogosfera de la noi.
Observ că, în primul rând, nu eşti blogger adevărat dacă nu te lauzi constant cât de tare eşti, ce trafic mare ai, ce influenţezi tu oamenii din jur, câţi clienţi ai, cum munceşti tu până la surmenare şi ce proiecte mirobolante ai (ah, acest cuvânt “proiect”, alături de “consilier” s-au abătut masiv asupra noastră, toţi avem proiecte şi suntem consilieri)!
Nu eşti blogger dacă nu scrii bălării pentru trafic fără să comunici, de fapt, nimic. Am momente în care mă mai uit pe unele site-uri la care dau oamenii share şi mă întreb: “Ok, ce plm aflu de aici, care este valoarea adăugată a acestui conţinut aruncat în online, ce a vrut să spună autorul cu asta?”. Ok, recunosc, şi eu scriu ce îmi trece prin cap, dar încerc, pe cât posibil, să şi comunic ceva, să las acolo o propoziţie măcar care să ajute cumva pe cineva, din experienţa mea, din ce ştiu, din ce descopăr şi încerc constant.
Nu eşti blogger adevărat dacă nu te uiţi de sus în online peste turmă, like a mighty Jesus şi nu iei la p..lă pe unul şi pe altul, fără motiv, doar pentru că vrei tu şi pentru că…de ce nu? Observ atât de des treaba asta mai ales la influensării ăştia condescendenţi din blogosferă şi mi se pare de mare c…at.
Nu eşti blogger cunoscut şi maxim apreciat dacă nu eşti măcar un pic hater, dacă nu comentezi despre orice într-un mod negativ, dacă nu te erijezi în controlorul suprem de trafic şi dacă nu sancţionezi orice şi pe oricine care nu corespund aparatului tău de valori şi principii. Care, de altfel, este personal şi, oricum, nu toţi suntem la fel.
Nu eşti blogger deloc dacă nu eşti pişcotar, orice, oricât, dar gratis să fie!
Nu eşti blogger dacă nu vinzi imaginea aia de somitate cool, cautată, întrebată, apreciată, dacă nu fug oamenii după tine să le dai share la produse, evenimente, locuri! Şi dacă nu abuzezi de cuvântul “recomand”.
Cea mai tare fază la capitolul ăsta a fost când mi-a zis un amic, regizor în teatrul independent, că a scris o divă fashionistă despre un spectacol de al lui, recomandându-l (iată, că toată lumea recomandă câte ceva, nu-i aşa?) fără să îl vadă.
Din păcate, este o realitate şi în domeniul cultural: creatorii de evenimente, festivaluri, produse de cultură preferă oricând să invite bloggeri care habar nu au despre ce scriu, dar au trafic şi asta este tot ce contează. Şi valoarea? Ce naiba facem cu valoarea? Şi conţinutul? Este doar despre comercial chiar tot ce facem despre ce şi cât câştigăm?
