Sub razele unui soare blând de ianuarie, pe o plajă faină, ne-au apucat discuțiile între fete despre vindecarea și refacerea relațiilor îmbolnăvite de orgolii, frici, minciuni, imaturitate. Mă preocupă tot mai mult acest subiect în ultima vreme. Pot fi vindecate și după ani relațiile compromise? Pot redeveni ele funcționale, armonioase, benefice? Dacă aș fi reflectat la acest subiect în urmă cu 10 ani aș fi spus clar ”nu, nu mai poți reînnoda ceva ce ai stricat”. Cu mintea de acum, însă, cred tot mai mult în a o lua sănătos de la capăt, cu altă înțelepciune și cu lecții învățate. Cred doar în vindecarea relațiilor unde nu a fost nicio urmă de rău intenționat, premeditat între oameni. De ce ai pierde din timpul și energia proprie să reînnozi o poveste cu cineva care a putut să îți provoace pagube emoționale sau materiale voit? Nu, eu spun pas la așa ceva, oricât de ne-creștinește ar fi. Poate peste 10 ani voi gândi altfel, cine știe? Acum sunt în zona de toleranță 0 față de cei care îmi fac rău cu bună știință.
Ca să vindeci o relație îmbolnăvită, ar trebui, înainte de toate, să vezi care este relația ta cu tine fiindcă de la asta pornește totul. Te placi? Ești onest cu tine? Ești un om bun care face bine și trăiește frumos printre oameni? Cea mai importantă legătură umană este cea pe care o avem cu noi înșine și doar de la una sinceră și sănătoasă putem începe construcția sau reconstrucția celorlalte relații, de orice gen ar fi ele.
Cum pot avea relații de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate bazate pe iubire, respect, sinceritate când eu nu mă iubesc, nu mă respect și sunt prima persoană cu care nu sunt onestă? Cum pot pretinde încredere de la alți oameni sau cum pot eu avea încredere în cineva când în mine nu am totală?
Reflectez tot mai mult la vindecarea relațiilor, cu familia, cu prieteni noi sau vechi, cu partenerul. Și cred că sănătatea noastră emoțională, mentală și, nu în cele din urmă, fizică, depinde și de relațiile sănătoase pe care le avem pe parcursul acestei vieți.
Este nevoie de multă dorință, maturitate, iertare și iubire ca să refaci o relație degradată și, cu cât trece timpul, despre care se spune că vindecă tot, depărtarea îți și poate afecta rezultatul final. Sunt necesare câteva etape, cred eu, în demersul acesta al reluării sau vindecării unei relații, fiindcă nu te poți aștepta ca o poveste să fie din nou frumoasă dacă nu cureți toată murdăria făcută ci o bagi sub preș. Iar ca să parcurgi această etapă, este bine să știi exact ce și cum s-a întâmplat de ai ajuns într-o relație disfuncțională. Să știi și să accepți adevărul, să îl asculți pe cel de lângă tine fiindcă și el are adevărul lui. Apoi să îl rumegi, chiar dacă doare, să îl integrezi și să înțelegi dacă de acolo poți merge mai departe sau nu.
Urmează să faci pace cu trecutul și să ierți (neforțat, desigur) ceea ce ai trăit greu cu acel om. Doar din acest punct în care ai făcut curățenie poți merge mai departe și reconstrui cărămidă cu cărămidă o nouă relație, o nouă poveste. Sau te oprești acolo, la pace, și tot este bine.
Am avut parte de relații disfuncționale încă din copilărie, legături de familie sau prietenie în care existau prea multe discuții neconstructive, nocive, sau nu era respect mutual, ori nu ne acceptam așa cum era fiecare și încercam să ne schimbăm reciproc. Am greșit, mi s-a greșit, am fost dezamăgită și am dezamăgit, am înțeles greșit anumite momente, cuvinte, comportamente și mi-au fost în mod eronat înțelese ale mele. Și tot cred în vindecare, a mea, a relațiilor mele în care nu suntem tocmai bine niciunul.
Cu toții trecem la un moment dat în viața asta prin relații care se deteriorează. Uneori nu se mai poate face nimic, alteori este nevoie de multă muncă pentru a regăsi calea comună. Dar și când o regăsești, este atât de multă căldură și pace, ca sub un soare blând pe o plajă cu vibe bun.
