Discuțiile despre sex, sexualitate și compatibilitate în viața de cuplu sunt încă purtate cu teamă și rușine de mulți bărbați și femei din România. Și poate nu ar fi atât de grav, dacă acest dialog ar fi aproape inexistent doar în spațiul public sau la discuțiile cu prietenii. Când el lipsește, însă, din cuplu, atunci pot apărea disfuncționalități și chiar rupturi.
Intimitatea de cuplu poate fi atât o sursă de pace, echilibru, sănătate mintală și emoțională pentru fiecare dintre parteneri, cât și una majoră de frustrare, stres, vină sau rușine. Vestea bună este că, acolo unde există voință și deschidere, lucrurile nu trebuie să rămână la un nivel nesatisfăcător. Este bine să ne gândim că dezvoltarea personală nu include doar acțiuni și experiențe menite să îmbunătățească starea de conștientizare și prezență, să dezvolte talente și abilități personale, ori să ajute la creșterea calității vieții unui individ. Ci și deprinderea de tehnici speciale și practica unor activități, care să crească înțelegerea și manifestarea propriei sexualități în cuplu, într-un mod sănătos și benefic pentru ambii parteneri.
Am invitat-o pe Liana Buzea, coach în sexualitate somatică, la o discuție foarte deschisă despre cât de importantă este educația sexuală, sexualitate feminină și sănătatea vieții intime de cuplu. Citiți cu mintea deschisă, chiar dacă faceți parte din categoria celor care nu vorbesc cu ușurință despre sex. 🙂
Spune-mi câteva cuvinte despre tine și despre călătoria ta către coaching-ul somatic în sexualitate. Cum ai ajuns în acest moment profesional?
Am ajuns să fiu coach somatic în sexualitate printr-o serie de neîmpliniri pe acest plan, culminate cu o interacțiune abuzivă. Fără să intru în detaliile dureroase, am trecut peste acel episod după multe căutări personale, după multe vizite la terapeuți, în limita mea financiară din acel moment, și cu ajutor delicat din partea unor oameni noi în viața mea atunci. Cei apropiați mie, în acea perioadă, nu înțelegeau prea bine ce se întâmplă cu mine și nici nu aveau răbdare cu mine. Ulterior, când am depășit momentul și am mai spus unor oameni, o persoană mi-a recunoscut că avuse impresia despre mine că eram eu mai sensibilă, dar aflând detaliile mi-a recunoscut că s-ar fi dus ea la acel om să-l ia la rost. Cred că cea mai mare durere a fost ulterior că acei apropiați mie nu mi-au fost alături nici în alte momente, nu mi-au luat partea când ar fi fost nevoie. Mi se pare că episoadele dificile arată clar și fără echivoc cine realmente îți e apropiat (de suflet, nu în viața de zi cu zi) și cine e doar din complezență sau interes (de oricare ar putea fi el).
Ce a urmat?
Abuzul de atunci a fost catalogat ca atare de o terapeută cognitiv-comportamentală specializată în psiho-sexualitate. După câteva sesiuni, mi-am făcut un plan cu ce îmi doream să cunosc și să înțeleg, au urmat luni întregi de studiu personal și cursuri de dezvoltare personală pe diferite teme (mișcare, meditație, feminitate și tot așa). Din carte în carte, am ajuns la informația despre Sexological Bodywork™ (altfel spus, coaching-ul somatic în sexualitate) la care m-am înscris un an mai târziu. Din 2018 am certificarea de sexological bodyworker și continui formarea pe plan somatic, de data aceasta ca terapeut somatic.
Cum putem să recunoaștem abuzul sexual, atunci când acesta nu este evident? Care ar putea fi semnele?
Enumăr câteva, dar ele nu sunt exhaustive și cred că are sens ca fiecare să meargă la un terapeut să afle singur dacă relația în care se află este sănătoasă sau abuzivă.
Stările emoționale joase precum frica sau teama de partener, grija exagerată la opiniile acestuia, în detrimentul opiniilor proprii, suferința pe perioade lungi în relație, nesiguranța față de propriile păreri, propriile căutări, imposibilitatea să se dezvolte pe sine, critica exagerată și susținută adusă de partener. În esență orice fel de raport în care o persoană se simte închistată, incapacitată să se dezvolte, consumată emoțional și nervos, epuizată fizic și cu stări de apatie, deznădăjduire.
Repet însă că este foarte important ca fiecare persoană să meargă la un terapeut și să își evalueze propria situație de viață. E riscant să ne punem singuri un diagnotic.
”Practic, așa cum văd reacțiile celor cu care interacționez pentru prima oară, intențiile de învățare pe tema sexualității, eforturile să înțeleagă despre sine sunt concepte încă greu de înțeles sau digerat pentru majoritatea”
Aș vrea să separăm un pic noțiunile, care se amestecă uneori în percepția oamenilor, și să ne explici cum funcționează, unu la unu, consilierea, coaching-ul, terapia?
Consilierea este un proces în cea mai mare parte interogativ, între consilier și client, în jurul unei probleme cu care clientul se prezintă la sesiuni. Consilierea se bazează exclusiv pe dialog și se oprește la identificarea unor soluții, recadrări într-o situație dată. Clientul are responsabilitatea și alegerea ca ulterior să le dea curs sau nu.
Coaching-ul este procesul de stabilire a unor obiective de învățare între un specialist, coach sau antrenor, și o persoană (coachee-ul sau cel care este antrenat), și ulterior atingerea lor prin metodele și angajamentul persoanei respective. Coach-ul ține spațiul, susține un cadru de lucru pentru obiectivele asumate, verifică moralul persoanei, responsabilizează persoana și intervine cât mai puțin în procesul acestuia.
Coaching-ul somatic lucrează în prim plan cu atenția la corp și la felul în care sunt întrupate obiectivele alese. Metodele includ respirație, sunet, mișcare, recunoașterea semnalelor corporale, formularea unui vocabular menit să descrie stările interioare somatice, sau atingere – dar doar în anumite forme și într-un cod de conduită precis.
Terapia este procesul prin care o persoană (pacient) este ajutată de un specialist (terapeut) să își identifice resursele interioare, să le dezvolte, să vindece anumite „răni” psiho-emoționale pe care le-a suferit într-o anumită perioadă, fie ea recentă sau mai îndepărtată în istoria sa personală.
Mentoratul este procesul prin care o persoană (mentee-ul), cu anumite merite sau realizări (fie în plan personal, profesional, social etc.) apelează la un alt om, cu o vechime, experiență sau rezultate mai mari, răsunătoare, cu impact în domeniul ales (mentorul). Mentee-ul urmează și aplică întocmai recomandările sau propunerile mentorului.
Povestește-mi mai multe despre aplicarea coaching-ului în sexualitate somatică. Cum funcționează acesta?
Pot folosi și alte cuvinte aici, pentru claritate: auto-cunoaștere și lărgirea expresiei proprii. În esență, fundamentele multora în acest plan vin fie dacă au avut norocul să aibă părinții echilibrați în relația lor, fie dacă au avut norocul să întâlnească parteneri atenți, realmente interesați de binele amândurora și răbdători. Asta fiindcă nu avem mesaje sănătoase în mainstream (educație, cultură, entertainment) despre sexualitate. Iar, din păcate, puțini au avut oricare din cele două „noroace” în viață. În cazul coaching-ului, fiindcă eu asta fac, lucrez cu obiective sau intenții de învățare, cine vine la mine (coachee-ul) are o căutare iar eu evaluez dacă îi este potrivită metoda de coaching sau dacă are nevoie de altceva (terapie sau ajutor medical de regulă). Ulterior, cei care trec de filtru, intră în proces și stabilesc obiective de învățare pe care le urmărim într-o perioadă predeterminată. Atingem arii precum: valori personale, granițe personale, comunicare, înțelegerea propriului corp și a propriilor circuite interne, depășirea anumitor blocaje de mentalitate, credințe, depășirea anumitor situații dificile, atmosfera creată în cuplu, propria extindere de cunoștințe și integrarea lor în viața personală.
Cum ți se pare că este primită o asemenea abordare la noi? Au oamenii din România nevoie de astfel de coaching?
În opinia mea, încă nu este înțeleasă noțiunea de coaching în sexualitate la noi. Practic, așa cum văd reacțiile celor cu care interacționez pentru prima oară, intențiile de învățare tema sexualității, eforturile să înțeleagă despre sine sunt concepte încă greu de înțeles sau digerat pentru majoritatea. Dar tot în opinia mea ele sunt necesare. Și cei care află de munca mea ajung să își dea seama că acestea ajută la înlăturarea multor griji, temeri sau complexe de inferioritate.
Alte două lucruri pe care le văd și mai rar, sunt decizia și apoi și determinarea sau perseverența să susțină o astfel de muncă de dezvoltare personală până la capătul unui proces agreat. Acestea două sunt mult mai rare, ele presupun o disponibilitate interioară la creștere și dezvoltare. Puține persoane duc lucrul la capăt.
”În spațiul public, deși imaginile sunt sugestive, dialogul despre sex este făcut cu multă jenă. Tot în spațiul public există și o cenzurare pe fundamente religioase sau curente de gândire radicale”
Este sexul încă un subiect tabu la noi?
Tabuul nu este la nivel de cuvânt, imagine sau film. Din păcate, România are leadership-ul cel puțin european la o serie de servicii din categoria sex work. Stilul vestimentar și imaginile partajate în social media nu lasă mult spațiu de dubiu că subiectul sex nu mai este de mult tabu. Este însă tabu deschiderea să îți recunoști lipsurile, problemele, să nu fugi în pornografie, servicii de specialitate, înșelat partenerul sau partenera de viață. Dialogul între parteneri de multe ori este tabu, mai ales în cuplurile peste 35 de ani. Propunerea unui partener să se dezvolte în acest plan este, de multe ori, întâmpinată cu rezistențe, critici, spaime etc.
Cum vezi lucrurile în spațiul public, tot la capitolul dialog despre sex?
În spațiul public, deși imaginile sunt sugestive, dialogul despre sex este făcut cu multă jenă. Însă cine se formează pe teme precum medicina, psihologia, dezvoltarea personală, arta, în unele cazuri și spiritualitatea (yoga foarte mult) abordează în spațiul public și sexualitatea. Tot în spațiul public există și o cenzurare pe fundamente religioase sau curente de gândire radicale. Nu în ultimul rând avem și factorul activist, pe de o parte cei care susțin educația sexuală, drepturile tinerilor la consiliere de specialitate sau chiar la servicii medicale, și latura opusă care dorește cenzura pentru protejarea tinerilor de mesajele aparent nocive ale acestei educații.
Avem un amalgam de perspective, din păcate așezate pe un vid educațional și pe un vid de înțelegere, acceptare și capacitate de comunicare. În experiența mea, la nivel colectiv au o aplecare spre a nu spune ce cred de fapt, spre a vorbi corect, dar nu onest. Iar opiniile reale ies doar în contexte extrem de informale la iveală. Și ascunse în spatele altor oameni care se exprimă public (sau criticii aduse acestora, dacă este mai convenabil să fii împotrivă decât pro).
Amintind despre educația sexuală, un subiect dezbătut intens de curând, este aceasta obligatorie înainte de începerea vieții sexuale?
O fundație sănătoasă la capitolul intimitate sexuală ajută enorm dezvoltarea și evoluția unui adult. De la alegerea unui partener în mai multă cunoștință de cauză (ce ni se potrivește, ce tipare comportamentale are etc.), până la păstrarea unei dinamici armonioase în relația pe termen lung, evitarea unor situații bolnăvicioase precum: ascuns părerile sau nevoile reale, mințitul sau înșelatul partenerilor de viață, evitată intimitatea în relație, exemplul prost dat copiilor – în cazul cuplurilor care devin părinți -, probleme de sănătate reproductivă, riscul să se expună unor interacțiuni riscante fiindcă nu știu să repereze problemele sau așa-zisele „red flags” pentru cei care urmăresc canale de relații și dating.
Calitatea vieții de cuplu sau a vieții intime contează pentru liniștea interioară – dacă nu era ceva important, probabil că mulți puteam trăi foarte liniștiți singuri, fără să ne luăm parteneri de viață. Dar nu este așa. Tocmai de aceea, nu o poți avea o viață liniștită, frumoasă sau aventuroasă (fiecare căută lucruri diferite) fără o bază minimă de cunoștințe, inclusiv la capitolul sexualitate.
”Atât femeile cât și bărbații au nevoie de mai multă profunzime, înțelegere și respect când vine vorba despre sexualitatea feminină”
Cum definești sexualitatea, la modul general, și cum ar putea fi aceasta exprimată sănătos?
Pe lângă aspectele biologice care țin de hormoni, menstruație, organele reproducătoare care trebuie îngrijite într-un anumit fel, ce am remarcat este că feminin și masculin sunt noțiuni care înseamnă lucruri diferite pentru oameni: de la valori, modalități de exprimare sau comportament, până la stil vestimentar, iar în sexualitate chiar se ajunge și la aspecte de ordin fizic și mecanic. Pentru mine unica distincție pe care o fac este la nivel fizic. Și o fac fiindcă sunt femeie și am experința umană din corp de femeie. Dar un coach somatic în sexualitate este format să ajute și să susțină procesul de învățare oricui caută acest lucru, indiferent de sexul, orientarea sexuală sau identificarea de gen. Instinctul sexual și obstacolele în acest plan le avem toți. Toți avem dorințe, emoții, valori, visuri, toți dăm o însemnătate experiențelor noastre bazată pe dorințele sau căutările noastre. Toți avem nevoie să ne răsfățăm, chiar dacă nu toți numim delectarea personală ca răsfăț. Toți avem nevoie să ne îngrijim corpul, să ne ocupăm de emoțiile sau de posibilele răni emoționale. E în natura umană. Dar deosebirile mari sunt la nivel de corp și modul în care acesta poate să susțină așteptările și năzuințele noastre.
Insistând asupra celei feminine, ce ai aminti în plus?
Pentru mine sexualitatea feminină se referă cu precădere la modul în care noi ne înțelegem și onorăm corpul și apoi modul în care ne raportăm la societate pe aspectul sexualitate și viața noastră personală. Chiar dacă nu ne etalăm intimitățile, ele ne pot afecta pe multe planuri. Totul este legat. Iar femeile, la nivel socio-cultural, au obstacole diferite de gestionat. Având în vedere că în cultura mainstream sunt momentan distribuite informații de slabă calitate, extrem de superficiale și orientate mult spre consum și profit, atât femeile cât și bărbații au nevoie de mai multă profunzime, înțelegere și respect când vine vorba despre sexualitatea feminină. Și în ce ține de feminitate aș vrea să spun că nu există încă foarte multă susținere între femei, sentimentul de suroritate. Până la urmă toate trecem prin dureri lunare, toate trecem prin sarcini, nașteri cu probleme, depresie post-partum, libido scăzut, modificări corporale, dificultăți de toate felurile în creșterea copilului sau menopauză.
Aș mai vrea să punctez un lucru aici: și bărbații au obstacolele lor. Doar fiindcă nu sunt vocali și nu le spun, nu înseamnă că nu le au. Societatea are standarde sau bareme pentru ambele genuri. Iar cine nu le bifează pe toate, are diferite complicații de gestionat. E important ca femeile să rețină și să pună undeva la inimă și aspectul acesta.
”Suntem multe femei afectate de rușinarea colectivă, chiar pentru simplul fapt că existăm, că unele suntem frumoase, că avem un corp frumos. Fără să fi făcut ceva greșit cu el, pur și simplu că ne-am născut așa”
Cum ar putea o femeie căreia i-a fost cultivată rușinea, să învețe mai multe despre ea, despre corpul și sexualitatea sa?
Cu foarte multă grijă și delicatețe. Rușinea cultivată printr-un cadru familial apăsător se înrădăcinează adânc în psihicul, emoționalul și chiar expresia fizică. În primul rând are sens să pună undeva în suflet că suntem multe femei afectate de rușinarea colectivă, chiar pentru simplul fapt că existăm, că unele suntem frumoase, că avem un corp frumos. Fără să fi făcut ceva greșit cu el, pur și simplu că ne-am născut așa. Și, când se simte pregătită, să vorbească în grupuri de suport sau cercuri de femei despre acest lucru. Au început să apară și în România. Și mi se par absolut esențiale pentru sănătatea noastră sufletească, psihică, emoțională. Și, evident, și cea fizică.
Poate o femeie să își îmbunătățească viața sexuală, să evolueze, să învețe și mai târziu în viață?
În esență, drumul de dezvoltare personală, indiferent de subiectul ales, presupune auto-cunoaștere. Psihologică (definiții, credințe, intenții, blocaje de ordin mental), emoționale (ce te animă, ce te lasă indiferent, ce te duce în stări interioare joase), și chiar și fizic (ce fel de interacțiuni îți sunt potrivite, care nu). Deci e absolut posibil pentru orice persoană, de orice vârstă, să înceapă un proces de dezvoltare. Particularitățile fiecărui proces vin din granițele personale, capacitatea de concentrare a fiecăruia, obiectivele fiecăruia, situația de viață, sănătatea și tot așa. Toate aceste aspecte contează și vor contura procesul fiecăruia în mod unic. Dar, ca repere generale, participarea la evenimente de grup cu femei (retreat-uri, reuniuni de o seară etc.) de regulă sunt primul pas pe care fiecare îl poate face. Iar de acolo ea va vedea sau va simți în ce mod se va dezvolta mai departe. Cred că este foarte importantă simțirea personală, trăirea interioară și atenția adusă acolo. Până la urmă noi înșine suntem unicele care știm când suntem bine și când nu. Busola interioară este foarte importantă.
Crezi că au început femeile din România să privească și altfel sexul decât ca pe o obligație sau ceva despre care nu se vorbește prea mult și prea deschis?
Mi-ar fi greu să vorbesc în numele tuturor femeilor. Aș resimți-o ca pe o aroganță pe care aș vrea să o evit. Mă pot exprima despre femeile care urmăresc canalele mele de social media, care au cumpărat cursurile mele, care au luat programul meu online (disponibil pe site: www.lianabuzea.com) sau cele care au venit la evenimente (retreat-uri, practicile feminine săptămânale cu oul de jad) sau chiar cele care au ales să ia coaching individual. Aceste femei au peste 30 de ani, multe dintre ele au copii sau sunt în căsătorii, au trecut prin diferite crize în viața lor intimă și atunci când au aflat că ar putea fi și altfel abordată sexualitatea, după un anumit timp și-au făcut curaj să vină fie la un eveniment, fie la coaching individual. Aș vrea să menționez că ele sunt foarte puține în comparație cu numărul femeilor din toată România. Însă aceste femei și-au recunoscut inițial lor că nu le era bine, că era o problemă pe care ele o puteau rezolva, că aveau un instrument mai puțin obișnuit (o comunitate în care se discută fix despre acest subiect), și au decis să facă un pas să se alăture. Și să lucreze la un subiect care le dădea de furcă. Despre ele pot spune că da, văd intimitatea sexuală ca pe mai mult decât o obligație sau tabu.
”Îmi este greu să vorbesc de sănătatea sexuală în cuplu fără vorbesc despre o fundație relațională sănătoasă, bazată pe o emoție sau o legătură sufletească puternică”
De ce este sexul bun pentru sănătatea fizică și mintală individuală, dar și pentru cea de cuplu?
Fără să intru în prea multe detalii medicale, actul sexual făcut în mod corespunzător circuitării erotice a fiecăruia are impact pozitiv asupra echilibrului hormonal (secrețiile de hormoni și neurotransmițători precum oxitocină și endorfine), ajută la eliberarea stresului din organism și relaxarea psiho-emoțională. Dar acest lucru apare numai când avem experiențele compatibile nouă înșine, felului nostru de a resimți plăcerea și, de ce nu, chiar orgasmul. Contrar aparențelor superficiale, suntem circuitați diferit atât fizic cât și psiho-emoțional. Ne stârnesc lucruri diferite, ne plac lucruri diferite, ne aduc în piscul plăcerii intensități, ritmuri, atingeri sau chiar atitudini diferite. Nici una nu este greșită. Cel mult, dacă ceva este greșit, este să le judecăm sau să ne așteptăm ca cei de lângă noi să simtă la fel plăcerea și să își dorească la fel intimitatea fizică și sexuală. Satisfacerea acestor nevoi în mod corespunzător corpului nostru și emoțiilor noastre, ajută la o funcționare psihică, emoțională și normală în viața noastră de adulți.
Cum arată lucrurile în interiorul unui cuplu cu o viață sexuală sănătoasă, din ce ai văzut în practică?
Îmi este greu să vorbesc de sănătatea sexuală în cuplu fără vorbesc despre o fundație relațională sănătoasă, bazată pe o emoție sau o legătură sufletească puternică. Asta fiindcă în cuplurile complezente, formate fiindcă așa este bine, pentru statut sau pur și simplu din temerea de a nu fi singuri, nu există spațiul pentru o comunicare puternică, din înțelegre, respect, compasiune, empatie și chiar iubire. Abia de acolo putem vorbi despre viață intimă împlinitoare. Am să aduc aici un concept poate puțin nou: pentru o viață intimă sănătoasă ai nevoie în primul rând de o conștiență un pic mai înaltă. Asta înseamnă să te cunoști mai bine.
Pe Liana Buzea, Sexological Bodyworker Certificat, Consilier în Dezvoltare Personală, Practician Somatic Experiencing o găsiți aici.
