Ce lași în urma ta cu ceea ce știi să faci? Îți folosești în vreun fel talentul și abilitățile și pentru a da ceva înapoi lumii acesteia? Când mergi la corporație, când intri în proiecte și proiecte, când vinzi produse clienților, când îți faci un plan de afacere sau de dezvoltare profesională, te gândești vreodată și așa: ”mă, cu ce știu eu să fac, eu fac ceva pentru omenire, pentru celălalt, creez vreun pic de valoare pentru alții în afară de a face bani?”. Nu că banii nu sunt importanți, da? 🙂
Mărturisesc faptul că eu, în toate joburile corporatiste pe care le-am avut până acum, nu am simțit că fac ceva consistent pentru ceilalți oameni. Deși sunt convinsă că am făcut câte ceva: pentru angajatul care a avut nevoie de bani mai mulți sau timp liber, pentru clientul căruia nu i-am vândut bullshit, pentru partenerii față de care am fost corectă, pentru colegul pe care l-am învățat ceva din ce știam eu, mai bătrână și mai înțeleaptă ca o bufniță.
Dar nu am simțit niciodată că fac ceva foarte valoros la job pentru ceilalți mulți. Mă cam roade asta de la o vreme, că aș vrea să fac mai mult din ceea ce știu să fac cu bucurie și pentru lumea asta. Fiindcă eu cred că, să reușești să faci ceva și pentru cei din jur prin talentul pe care îl ai, este unul dintre lucrurile care te pot împlini ca om. Nu ca femeie, bărbat, mamă, tată, copil, ci ca om, ca ființă care, crezi/nu crezi, primești atâtea. Uneori chiar fără să ceri concret.
Vorbeam zilele trecute cu un prieten și îl întrebam: ce simte el că face pentru lumea asta care îi dă atâtea? Ce valoare simte că lasă în urmă cu ceea ce știe el să facă. L-am întrebat, concret, cât de mult sau de puțin face și ceva pentru cei din jur în activitatea sa, nu doar pentru target-ul dat de companie și câștigul material. Evident, s-a uitat un pic ciudat la mine. Sau poate m-a înțeles, dar nu privise din perspectiva asta.
Cu toții avem puteri magice – așa le spun eu, nu râdeți – adică putem și știm să facem ceva foarte bine sau măcar destul de bine cât să ieșim din turmă și facem cu bucurie. Super-puteri pe care, însă, nu toți le folosim și pentru altceva în afara unui job, a câștigurilor lunare, sau, și mai trist, în afara unor acțiuni în care nu suntem tocmai corecți. Și mă refer aici, în principal, la rolurile noastre de corporatiști sau afaceriști în care mai și păcălim clienții sau când ne construim o falsă valoare profesională împroșcându-i pe alții cu noroi sau criticând pe repeat.
Poate am scris prea mult și prea alambicat. De fapt, voiam să vorbesc despre o frământare personală că doar știi că îmi vărs sufletul aici și să aflu dacă și tu, făcând ceea ce faci profesional sau personal, știind care este super-puterea ta, te gândești cât dai și pentru ceilalți, nu doar pentru tine. Îți folosești în vreun fel talentul și abilitățile și pentru a da ceva înapoi lumii acesteia?
