Sunt unele uși care nu trebuie deschise niciodată. Dar suntem oameni și le deschidem, chiar dacă, cumva, simțim că la un moment dat ne va fi rău în partea cealaltă. Sunt uși pe lângă care ar trebui să trecem nepăsători dacă putem, să ignorăm curiozitatea sau orice altă pornire ne împinge să le deschidem și să fugim din start mai departe.
Sunt uși pe care, oricât am încerca, nu le putem ocoli și ne trezim dincolo de ele. Și poate că era necesar să le deschidem pentru că înăuntru se afla atunci ceva pentru noi. Am intrat, ne-am uitat împrejur, am găsit cu bucurie lucruri care ne-au plăcut și pe care le-am trăit cu totul. Am ignorat poveștile mai puțin plăcute sau nu le-am văzut deloc, deși mă îndoiesc.
De la un disconfort ușor pe care l-am tot simțit, încă de la început de când am intrat pe acea ușă, care ne dădea semnale că ar fi bine să ne retragem, să nu înaintăm, dintr-odată ne doare capul, ne este rău fizic și psihic pe măsură ce ne afundăm pe acel drum. Atunci e timpul să ne întoarcem și să închidem în urma noastră acea ușă. Pentru moment sau definitiv, timpul va spune. Dar dintr-odată, brusc, usturător, ca și cum am smulge un leucoplast lipit de piele. Dacă mai putem. Atunci e timpul să fugim, căci fuga e sănătoasă uneori.
Închide ușa aia dacă ai dureri, de orice fel! Închide ușa și fugi, este sănătos! Nu, nu ești laș, nici nebun, nici fricos și nici nu calci pe cadavre orice ți-ar zice alții. Nu, pur și simplu alegi să nu mergi împotriva ta și să stai într-o situație care a devenit toxică și te macină, care îți ia din putere, te seacă, îți dă insomnii și durere, multă durere.
Mă gândeam zilele astea cât curaj trebuie să ai, de fapt, câtă încredere în tine și în viață, câtă stăpânire de sine îți trebuie ca să poți fugi de ceva sau de cineva care te ține, prin diverse mijloace, captiv. Când oamenii din jur te condamnă că lași totul și fugi, că ești egoist, laș, ciudat, nu știu câți dintre ei se întreabă ce te-a condus să faci asta. Și câți crezi că realizează că tu, de fapt, ai ales să fugi fiindcă te pierdeai pe tine, fiindcă că îți era rău acolo unde erai?
Fugi după ce ai încercat orice a depins de tine ca să fie bine, fugi dacă ai investit timp și pe tine, iar în schimb ai primit o palmă peste față! Fugi dacă plângi mai mult decât te bucuri, fugi dacă ai ajuns într-un punct în care pasele de cuvinte grele s-au întețit între voi, fugi dacă te simți nedreptățit, fugi dacă te-ai îmbolnăvit, fugi dacă nu mai poți lupta. Nici n-ar trebui să lupți. Caută o cale și fugi, sigur o vei găsi.
Închide ușa aia, fugi și nu privi înapoi! Fuga este sănătoasă uneori. O vei redeschide dacă va mai fi cazul sau va rămâne închisă definitiv! Și iartă-te, și iartă-i, eliberează-te!
