În plin program de taskuri corporatiste primesc zilele trecute un mesaj de la una dintre prietenele mele care a alungat pentru o perioadă toată concentrarea mea.
”Am dat cu ochii de o bunăciune fix când am intrat acolo, iar eu arăt ca un pinguin. Io nu mă mai mărit din cauza iernii, să fie clar, am un fes pe cap și cinci rânduri de haine pe mine, nu mai am ruj pe buze doar sclipiciul din el și îmi cad pantalonii de pe mine. Vara nu îl vedeam și eu. Trebuie să vină vara odată, să fiu la fustă scurtă.”.
Au fost multe detalii și poze, apoi mi-a expus planul de atac pentru data viitoare când a aflat că este posibil să îl mai întâlnească. Machiaj, părul făcut și o salopetă sexy, de vară, dar nu contează, sexy să fie ca să o remarce el. Am râs mult, glumea, evident. Nu a depus niciodată efoturi peste puterile ei ca să fie plăcută de un bărbat. Este cine este în fiecare moment. Mergând, însă, spre casă seara mă gândeam ce fain este să îți cadă cineva cu tronc, să te îndrăgostești, să te atragă la el aparențele, dar, mai ales, ce este dincolo de ele. Să cauți să vezi dacă îl placi și într-o zi mai nefericită sau când nu este ca scos din cutie.
În special în cazul bărbaților, sau al femeilor în funcție de preferințele sexuale, frumos este să te îndrăgostești de ea exact așa cum este, nu ascunsă sub un munte de fond de ten și ruj Chanel. Și nu fiindcă după prima noapte de iubire te poți speria dimineața, ci pentru că imaginează-ți că te îndrăgostești de o fată care nu este mereu “condimentată” cu ruj și rimel, însă este, desigur, îngrijită și atentă cu ea însăși. Îți dai seama cum ai să o privești la primul vostru eveniment mai pompos în doi atunci când poartă un machiaj elaborat și o rochie frumoasă de seară? Îți vei pierde mințile, clar, te vei îndrăgosti și mai tare. Cel mai frumos va fi că tu ești cel care știe și cum este ea în mod “zi de zi”.
Nu m-am îndrăgostit niciodată la prima vedere, niciodată de un bărbat pus la 4 ace, excesiv de aranjat, cu lac pe unghii și pensat la milimetru. Nu m-am îndrăgostit niciodată la prima vedere de un bărbatt cu cravată și cămașa călcată la dungă. M-am îndrăgostit, în schimb, când am simțit un zâmbet sincer, când m-am uitat mai mult în ochii lui, când am râs prima dată împreună, când a avut părul ciufulit, când îi stăteau blugii să cadă de pe fund, când am simțit că este mult mai preocupat de mine decât de cum îi stă freza.
M-am îndrăgostit de un băiat odată când era în cea mai proastă perioadă a lui fizică în urma unui accident. Am început să îl văd tare atrăgător când a început să mă provoace în dialogurile avute, când vorbeam cu orele despre orice și râdeam până nu mai aveam aer.
Este atât de fain să ne îndrăgostim de oameni așa cum sunt ei în viața obișnuită, fix când sunt ei, fără măști, neascunși sub haine de firmă strălucitoare sau în spatele unei imagini perfecte de bărbat puternic ori femeie fatală. Fiindcă, dacă nu te îndrăgostești de autenticitatea sa, oricum ar fi ea, nu durează mult. Și este păcat.
Mi-am dat seama și spun tot mai des în ultima perioadă că aspectul fizic cântărește prea puțin când vorbim despre chimia dintre oameni, cea care ne mână către îndrăgostire și lucruri aparent nebunești făcute în numele iubirii. Că altele sunt mult mai importante decât 90-60-90 -ul sau pătrățelele. Și nu doar când ne îndrăgostim, ci și pentru a avea o relație armonioasă, pasională, autentică, vie în care să îi poți spune, la un moment dat: ”îmi placi fix așa cum ești, cu toate colțurile, curbele și cearcănele tale. Îmi placi în smoching, îmi placi și în chiloți, îmi placi cu părul aranjat, dar ești frumos și cu el ciufulit. Îmi placi cu ruj roșu și îmi placi fără, chiar mai mult, îmi placi în rochie scurtă sexy, îmi placi și în pantaloni groși, îmi placi bucuroasă, tristă, nebunatică, sobră, jucăușă, gravă…îmi placi fix așa cum ești în orice moment.” 🙂
