Mi-a fost frig la teatru. Dar nu frigul acela de temperatură scăzută, ci un un tremur intern trăit cu piele de găină, căci ceea ce vedeam pe scenă, destul de dur pentru mine, este posibil să fi fost cândva un crâmpei din viețile unor oameni. Ce dureros! Dar poate să fi fost, la fel de bine, o imagine a ceea se poate întâmpla oricând în zilele noastre, chiar dacă am evoluat ca specie de la Holocaust încoace. Pentru că, ghici ce? deși trăim într-o altă realitate, bolile trecutului nu sunt vindecate în toate speciile. Mai ales în cea umană.
Ura naște monștri, oamenii se pot pierde dacă sunt mânați de intoleranță sau de alte sentimente extreme, nu contează cât de educați sau civilizați sunt. Umanitatea se poate dizolva în fracțiuni de secundă într-un întuneric al furiei, mintea se poate rătăci în fapte cumplite, iar când te trezești din încrâncenare și luptă, poți descoperi că ai curmat un destin. Ai ales tu, pentru altcineva, moartea.
Povestea pe care am descoperit-o la Unteatru, un spectacol montat de regizorul Alex Bogdan, ne-a purtat pe cei din sală prin stări care ne-au înfrigurat, prin violența unui război care nu se duce cu arme de foc pe un câmp de luptă, ci cu o grămadă de cuvinte aruncate dur și apăsat, fără milă, cu acțiuni dure îndreptate împotriva unor oameni nevinovați, într-o lume a adolescenților. Războiul nu cunoaște limite de vârstă, fanatismul este transmis din generație în generație, apetența către ”a face dreptate” prin pumn și sânge se moștenește genetic.
Piesa se numește Frig și este o adaptare după un text de Lars Norén. Nu știu exact cât de mult s-a intervenit cu adaptarea pe textul original, însă limbajul este unul foarte dur, cu replici violente, tocmai pentru a zugrăvi, în nuanțe de negru, o societate bolnavă incurabil. Discursurile fanatice despre libertatea cu orice costuri umane și moartea pentru aceasta sunt redate zgomotos de 3 dintre personajele care ne sunt prezentate în această poveste de coșmar. Salutul nazist, însoțit de ”Heil Hitler!”, este simbol al unității în gândirea îngustă, limitată, în intoleranța față de indivizi ai aceleiași specii care încearcă să se integreze, să își găsească cuminți locul într-o obște, oricare ar fi ea.
Conceptul regizoral expune până în detaliu această lume virusată, cu indivizi ciudați care trăiesc printre noi și astăzi, efectele vizuale și recuzita susțin violența celor ce se cred superiori altor oameni doar pentru că au senzația că fac parte dintr-o rasă aleasă să conducă și simt plăcerea dominării prin teroare. Am apreciat cele mai mici detalii în care este construit spectacolul și m-am bucurat de jocul celor 4 actori: Liviu Pintileasa (Un tramvai numit dorință, La ţigănci) într-o interpretare captivantă în rolul unuia dintre adolescenții suedezi fanatici și Ionuț Grama (Cel mai frumos din lume, Orfani, Omul Pernă) căruia rolurile dure și de ”psycho” îi vin mănușă, în partitura celui de-al doilea suedez, Andrei Seușan (Căldură? Mare?) – discret, delicat, temător și Silviu Debu (Trădare) – vulnerabil și frământat, interpretând un imigrant coreean, respectiv musulman.
M-am gândit însă, după ce am văzut Frig, dacă un pic mai puțină violență vizuală și verbală, ar fi alterat cumva mesajul spectacolului care oricum este unul puternic, livrat excepțional de actori: ura și fanatismul nu pier odată cu evoluţia speciei noastre iar în spatele unor ideologii se pot ascunde oricând monștri.
Spectacolul Frig – regia Alex Bogdan, se joacă la Unteatru, unde suntem invitați ”pentru puţină nelinişte şi puţin curaj” iar repertoriul variat de teatru și concerte live promite seri de acest fel. Unteatru este locul unde eu am descoperit câțiva actori foarte talentați pe care mă bucur, de fiecare dată, să îi revăd pe scenă.
“Frig”
Cu: Liviu Pintileasa, Ionut Grama, Silviu Debu, Andrei Seusan
Regia: Alex Bogdan
Foto: Anastasia Nashko
