“La cât eşti tu de feministă şi la cât de tranşant îţi impui uneori punctele de vedere, cred că bărbatul tău trebuie să fie gata să se supună în pat, altfel e grav!”. Mda, mi s-a spus asta la un moment dat. Şi au fost barbaţi care, odată ce m-au cunoscut, mai ales în perioadele mele de nivel maxim Alfa, s-au aşteptat de-a dreptul (şi de-a stângul, cred) la un plan elaborat de ofensivă în dormitor, la agresare sexuală şi dominare ca-n 50 de umbre ale lui Grey, din a cărei recuzită, evident, nu ar fi lipsit biciul şi cătuşele.

Ce s-a întâmplat în dormitor sau în alte încăperi acolo va rămâne. Nu pentru că aşa “este frumos” sau pentru că sunt vreo pudibondă. Nu am nicio problemă în a vorbi deschis despre sex, ca subiect general de dezbatere, sau cu partenerul meu, despre ceea ce îmi doresc eu să se întâmple la acest capitol. Detaliile, însă, sunt povestea noastră, nu a tuturor.

Sper, totuşi (acuma şi râd, pe bune) că nu am dezamăgit grav, dar şi dacă am făcut-o nu pot spune că mă afectează. Eu, cu siguranţă am fost dezamăgită de câteva ori şi nu am făcut mare caz din asta. Se mai întâmplă. Am fost uşor decepţionată, dar nu din cauzele la care vă puteţi gândi, ci din pricina abordării.

Lipsa de imaginaţie, pudoarea inutilă şi, mai ales, nestăpânirea noţiunilor tehnice elementare de amor – înţelegeţi voi la ce mă refer, doamnelor – m-au făcut tare nefericită în anumite momente. Mai ales că, domnii în cauză, chiar îmi etalaseră sau îmi sugeraseră printre rândurile discuţiilor pre-sex, că posedă un palmares impresionant de domnişoare care le trecuseră prin pat. Mă şi simţeam nasol, că eu nu posedam. Palmares de domni, evident.

Mereu am fost de părere că niciodată cantitatea nu garantează calitatea, iar sexualitatea naturală a fiecăruia este un soi de dat (sau dar dacă vreţi). Tehnica se învaţă, dar e ca la sport. Cei cu aptitudini native care muncesc mult vor fi mereu în faţa celor care nu au fost înzestraţi de la mama natură cu nişte calităţi, deşi muncesc la fel de mult .

În fine, ce voiam să zic, de fapt, este că în fiecare femeie Alfa, puternică, raţională, control-freak pe alocuri, se află o femeie care tânjește după un bărbat puternic, nu unul pe care să îl domine în pat. Un bărbat Alfa.

Vorbesc despre femei serioase, puternice, stăpâne pe viaţa, pe cariera şi pe planurile lor care, însă, nu îşi doresc să convoace un meeting în pat şi să bifeze un plan de acţiuni în care să se simtă doar ele în control. Project manager pe partida de amor, adică.

Nu daţi cu noi de pereţi crezând că ne conduceţi, nu este firesc și pare fără stil. Nu ne porunciţi să facem chestii pe care nu vrem să le facem pentru că așa credeți că ne dominați, şi, mai ales, nu ne faceţi lucruri pe care nu le aprobăm. Sunt linii atât de fine între toate astea, încât, odată depăşite, there is no way back şi vom scrie la raportul post-sex că nu sunteţi Alfa, ci doar egoişti şi insensibili.

Un bărbat Alfa este cel puternic natural, fără să simtă nevoia să se impună cumva, în orice cadru ar fi. Exact ca femeia alfa. Bărbatul cu un caracter puternic, independent şi smart, sensibil fără să se spargă în bucăţi, cu mintea orientată către succes, fără a călca peste oameni ca să îl atingă. Ăsta este bărbatul Alfa. Iar noi, femeile Alfa, oricât de dure şi puternice am fi, ni-l dorim şi noi, să ştiţi. În dormitor, dar, mai ales, în afara lui. Că, de fapt, acolo ne cuceriţi prima dată, domnilor.

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*