”Endometrioza m-a ajutat să mă redescopăr, să văd doar partea plină a paharului”

Endometrioza este o boală ginecologică ce constă în dezvoltarea endometrului, a mucoasei care căptușește pereţii interni ai uterului, în afara acestuia, ajungând pe ovare, trompele uterine, peretele abdominal intern, vezica urinară, intestin, uneori putând atinge și alte organe.
Este o afecțiune progresivă care afectează peste 170 de milioane de femei din întreaga lume. În România, 1 din 10 femei suferă de endometrioză. În prezent nu există indicii concrete despre cauzele care duc la apariția endometriozei, și nici un tratament medicamentos curativ. Antiinflamatoarele și anticoncepționalele sunt prescrise de specialiști pentru a combate durerea pelvină şi a micșora disconfortul. Chirurgia laparoscopică este metoda standard pentru tratamentul chirurgical al endometriozei.

Endometrioză. Un cuvânt pe care, surprinzător, multe doamne și domnișoare nu l-au auzit niciodată. O boală care, însă, afectează tot mai multe femei și pentru care, în România, nu există la ora actuală un program național de informare.

O urmăream pe Facebook, fiindcă mi-au atras atenția ea și cauza pentru care luptă. Și cum martie este luna conștientizării existenței endometriozei ca boala ce afectează milioane de femei, ce prilej mai bun să ne cunoaștem? Așa că ne-am văzut și am povestit. Gabriela Blaga este definiția feminității și a gingășiei, o femeie fragilă în aparență, cu niște ochi care oglindesc un suflet de om bun și cald. Când pătrunzi un pic în povestea ei de viață și afli câte a trăit până acum, îți dai seama că este, de fapt, foarte puternică. În 2013, Gabriela a început o călătorie către sine. Și, din durere, a renăscut.

I se umezesc ochii când călătorește în timp și își aduce aminte momentul în care a aflat că suferă de endometrioză. A simțit că i se sfârșește lumea atunci. Și s-a sfârșit cumva, cea interioară, așa cum o știa ea cel puțin. Era singură într-o țară străină când s-a întâmplat, în urmă cu 5 ani de zile. Au cuprins-o niște dureri foarte puternice la menstruație și a mers la medic. După o serie de investigații, Gabriela a aflat că are un chist endometriozic de 9 cm pe ovarul stang și doar o intervenție chirurgicală o putea ajuta să scape de el.

”Când am aflat, în 2013, că sufăr de endometrioză, nici nu ştiam ce este. Mi s-a spus atunci că boala este destul de avansată și că singura șansă să scap de dureri este intervenția chirugicală. Am refuzat emoțional operația, aveam o frică teribilă de moarte încă din copilărie. La 11 ani am suferit o intervenție pentru o peritonită, urmată de o ocluzie intestinală.
Refuzând să fac intervenția, am ales să încerc remediile homeopate prescrise de doctorul Pavel Chirilă în țară. Doar că nu au mers, fiindcă era destul de mare chistul. Psihic atunci eram și pe o pantă descendentă. Și cred foarte tare că, dacă te lasă mentalul, orice boală se agravează imediat. Ajunsesem să nu pot dormi. Aveam atacuri de panică. În decembrie 2013 am ajuns la spital cu o hemoragie foarte puternică. Eram încă în Copenhaga, acolo unde avusesem deja primul episod dureros. La începutul lui 2014 am fost operată de urgență la Spitalul Universitar de acolo. Operația a durat 5 ore. S-a încercat prima dată laparoscopic, dar, fiind multe aderențe și hemoragie, m-au deschis.” (Face o pauză, o întreb cât de greu i-a fost). ”Mi-a fost foarte greu în acea perioadă, dar am avut-o pe sora mea lângă mine care m-a ajutat foarte mult.”, îmi spune Gabriela.

După prima operație, Gabriela s-a reîntors în țară pentru a fi alături de familie. A fost bine o perioadă. Apoi, însă, la control, medicii au observat în 2015 o ușoară recidivă. Chistul descoperit a crescut, iar în 2016 doctorul Ion Ionuț, la care se afla în monitorizare atunci, i-a spus să se pregătească de o nouă operație.

”Sora mea a început atunci să caute informații pe internet. Așa a dat de doctorul Horace Roman, un medic român stabilit în Franța, care este o somitate în domeniul endometriozei. Are un centru specializat în Rouen. A intrat în corespondență cu dumnealui, acesta mi-a recomandat să fac un RMN cu protocol de endometrioză și să îi trimit rezultatele în Franța. Apoi mi-a prescris un tratament pe care îl urmez și acum. În acea perioadă încheiam și o relație, fiindcă omul de lângă mine își dorea doar momente de bucurie, iar eu aveam treabă cu boala.” (Zâmbește amar și i se umezesc ochii. Îmi dau și mie lacrimile, dar îmi spune că știe acum că așa a fost mai bine pentru ea). Continuă: ”Ce pot să îți spun, acum după 5 ani, este că boala asta m-a ajutat să mă redescopăr, să învăţ să văd doar partea plină a paharului şi să mă bucur de orice moment din viaţă.”

În ciuda bolii și a disperării care se instala uneori în momentele de durere, Gabriela nu s-a răfuit niciodată cu Dumnezeu. Nu l-a întrebat și nu s-a întrebat ”de ce eu?”. A căutat, în schimb, să își îmbunătățească calitatea vieții îmbinând medicamentația alopată cu yoga, meditație mindfulness, terapie cranio-scarală, masaj și o alimentație echilibrată. În plus, dacă înainte de endometrioză trecea grăbită prin viață lamentându-se la cel mai mic greu, acum se bucură de fiecare moment al vieții și știe că cele grele vor trece.

După ce s-a întors de la ultimul RMN, Gabriela a simțit să dea un sens durerii ei. Așa a luat naștere anul trecut Asociația SOS Endometrioza pe care a creat-o pentru a ajuta și alte femei care se luptă cu această afecțiune. Pentru început a organizat o serie de întâlniri pentru femeile diagnosticate cu endometrioză și nu numai, la care au participat medici și psihologi în domeniul endometriozei.

”Îmi doresc să se ştie în rândul femeilor cât mai multe despre această boală. Eu am fost uimită câte femei există care nu ştiu ce este endometrioza. Prin activităţile şi evenimentele pe care le organizez sper să cresc gradul de conştientizare a endometriozei, în rândul femeilor din România, şi să creez o comunitate în care femeile să se sprijine între ele. În Danemarca există un program naţional pentru femeile cu endometrioză, prin care statul asigură ecografii și terapie psihologică, fără niciun cost. Ca bolnav, ești într-o bază de date cu toate femeile care suferă de această boală cu care poţi împărtăşi experienţe. Acest lucru ajută foarte mult pacientele. Şi am văzut asta la evenimentele pe care le-am organizat până acum. Într-un grup în care suferinţa le este înţeleasă, şi cele mai închise femei se deschid. Multe au povestit că nu vorbesc acasă despre boală şi despre cât de tare le doare pentru a nu împovăra familia. Este un fel de terapie la evenimentele asociației noastre.”, completează Gabriela.

Visul Gabrielei Blaga este ca, într-o zi nu foarte îndepărtată, să contribuie la includerea endometriozei în programul naţional de sănătate.

„Numărul femeilor diagnosticate cu endometrioză este în creştere, poate pentru că tot mai multe femei ştiu acum despre această boală şi nu mai stau cu durere, merg la medic unde sunt diagnosticate. Ce le pot spune tuturor, pornind de la mine şi din experienţa mea, este că, să trăieşti cu această boală, nu este un capăt de ţară. Este important să ştie că o au, că se rezolvă chirurgical, dar că există şanse să recidiveze. Se poate trăi cu ea. Dacă ai încredere în tine, dacă eşti puternic emoţional, dacă descoperi şi îţi alegi uneltele care funcţionează pentru tine şi le foloseşti, poţi trăi cu endometrioză, poţi gestiona durerea şi poţi încetini sau chiar împiedica evoluţia bolii.”, mai spune Gabriela.

Gabriela mi-a povestit și despre cele două mari provocări cu care se confruntă de când și-a deschis ONG-ul în România și are activitate. Lipsa fondurilor spune că este cea mai mare încercare atunci când îţi deschizi un ONG ca să acționezi legal pentru o cauză. Iar apoi, pentru ea personal, o mare provocare o reprezintă conducerea unui ONG a cărui misiune este legată direct de o experiență personală traumatizantă.

”Îți spun sincer, nu ştiu cât voi putea duce tot, însă acum îmi doresc să mă ocup de asta, fiindcă este o misiune de suflet. Ce mă mulţumeşte sufleteşte este feedback-ul pe care l-am primit în urma evenimentelor organizate până acum, unde am povestit și despre expreința mea. Sunt femei care mi-au spus că am reuşit ceea ce medicii lor nu au reuşit, să le dau speranţă şi încredere că se poate trăi cu această boală.”, îmi mărturisește, în finalul discuției noastre, Gabriela.

Puteți urmări și sprijini activitatea Asociației SOS Endometrioza aici, iar pe 21 aprilie, Gabriela Blaga va organiza și primul atelier dedicat exclusiv femeilor. Aripile Feminității se numește, iar detalii precum și cum vă puteți înscrie găsiți aici. 
Și nu uitați, vizita la ginecolog este ceva ce fiecare femeie ar trebui să facă, măcar o dată pe an. Iar când doare ceva, imediat.