Vorbeam aseară cu cineva și l-am întrebat la un moment dat de la cine învață în viața lui. Am lăsat întrebarea exact așa, formulată nespecific, pentru a-l inspira să nu se limiteze doar la ceea ce învață în domeniul său de activitate, ci să se gândească la toți oamenii care îi sunt modele.
Am reflectat apoi la cât este de important să înveți lucruri bune de la oamenii cu care te întâlnești, de la cei cu care te însoțești în viața privată, de la cei cu care lucrezi sau cei cărora le ceri ajutorul. Am realizat că ceea ce mă preocupă constant este să învăț din orice experiență. Nu am fost tot timpul așa. Până pe la vreo 30 de ani eram înteresată doar să explorez, să mă distrez, să călătoresc, și acestea surse de a învăța dealtfel, doar că eu nu aveam abilitatea necesară de a le privi așa.
Am început acest proces al învățării conștiente, prin prezența în fiecare discuție, întâlnire, moment al vieții mele, odată ce am ieșit din aventura futunoasă pe care am avut-o cu anxietatea și depresia. Când am mai depășit crizele de panică și surmenarea produsă de insomnii, am început să învăț, de la cea care m-a însoțit în această călătorie, cum să mă conectez cu mine și cât este de important să fiu mereu atentă la mine, să mă întreb ce doare, unde doare, de ce doare, să scriu și să verbalizez într-un mod mai blând decât o făceam emoțiile și gândurile mele, să accept că nu este o rușine să fiu vulnerabilă și că “lumea” nu va râde și nu va profita de durerea mea, dacă eu nu voi permite acest lucru.
De atunci învăț constant, conștient și prezent de la fiecare om care îmi trece prin viață, prin gânduri, care rămâne lângă mine mai mult sau mai puțin. În mod ciudat, de la oamenii care m-au provocat cel mai tare și care au scos la iveală și părți mai întunecate din mine, am rămas cu cele mai folositoare lucruri.
Am învățat de la directorul misogin și agresiv de corporație mai multe decât mi-aș fi închipuit. Putem învăța de la orice om care ne iese în cale, chiar și atunci când nu suntem pe aceeași lungime de undă, prin modelul “așa nu”, cum îi spun eu. Deși cu abilități reduse de lider, el a fost unul dintre acei oameni care au generat o schimbare majoră în modul meu de a gândi și de a privi provocările vieții. Spuneam foarte des și mult prea repede ”nu, nu se poate”, probabil fiindcă primisem des acest răspuns în copilărie sau poate pentru că mă lăsam copleșită de toate responsabilitățile pe care nu aveam resurse să le duc. Mă rog, nu eram vreo pozitivă nici în viața personală, însă, atunci când îți educi mintea pe pozitiv și schimbi modul în care te uiți la viață, te trezești peste ani că nu mai ești deloc la fel. Și nu poți decât să te bucuri.
Am învățat de la mama mea despre a fi corect și a vorbi fără frică în fața oricui, învăț în fiecare zi de la ea despre putere și despre acceptarea vieții așa cum este ea, despre neîmpotrivire și neîncrâncenare chiar și atunci când o privești cotind către prăpastie.
Am învățat de la tata despre puterea pe care o are manifestarea afecțiunii într-o relație și despre dorința de a trăi fiecare clipă cu pasiune. Am învățat de la bunicii mei materni despre datorie și bunătate pe care le-am văzut ani de zile expuse în gesturile lor.
Învăț zilnic de la nepotul meu mic Eric despre bucurie, despre iubirea blândă, pură și răbdătoare. Cu el am învățat să mă reconectez cu copilul meu interior și de acolo să mă bucur de orice. Învăț de la sora mea generozitatea, să fiu mai rațională și mai pragmatică în alegeri, gustul mâncărurilor pregătite cu iubire și o grămadă de alte lucruri. Uneori mă întreb cum aș fi trecut prin anumite momente fără ea alături.
Învăț de la fiecare prieten de-ai mei constant câte ceva, din călătoriile noastre, din discuțiile pline de sens și din ceea ce facem împreună. Învăț lucruri mărunte sau mai mari profesionale și de alt gen de la toți colegii mei, indiferent dacă îi plac sau nu. Am învățat, cu zâmbete, dar și cu lacrimi, de la toți iubiții mei și încă sunt de părere că alături de persoana potrivită în cuplu poți crește enorm.
De câteva luni de zile învăț de la un om pe care îl admir despre emoții, despre abuz și despre cum să depășesc traumele care m-au încercat în ultimii 3 ani de zile, despre blândețea față de mine, despre iubirea în alte moduri pe care nu le-am crezut potrivite pentru mine și despre mecanisme sănătoase care să mă ajute în toate relațiile mele. Trec cu bucurie, recunoștință și uimire prin această școală chiar dacă unele ”ore” sunt extrem de dificile.
Putem învăța atâtea de la oamenii din jur doar fiind atenți la ei și trăind conștient. Fiecare situație de viață generează în noi schimbări, reconfigurări, deprinderi utile, chiar dacă unele experiențe și întâlniri sunt foarte dureroase și ne lasă cu cicatrici. Tu de la cine înveți? Ce iei cu tine de la oamenii cu care te intersectezi?