Am citit un articol în The Guardian despre un bărbat aflat în cuplu care spunea că îşi iubeşte prietena, că au o “happy sex life”, dar că el se gândeşte obsesiv la un threesome şi alte jocuri sexuale murdărele, pe care ea nu prea le acceptă. Omul mai mărturisea că, chiar dacă îşi iubeşte partenera, observă şi alte femei pe care le găseşte atrăgătoare. Şi întreba el acolo ce să facă, fiindcă se dă o luptă în el între iubirea pentru parteneră şi mintea sa promiscuă. Na, ce probleme au unii!
Ce faci? Ce faci când în tine există o parte ascunsă mai promiscuă, o latură care te impinge să cauţi mereu şi mereu altceva din punct de vedere sexual, deşi acasă sexul este mai mult decât satisfăcător şi destul de diversificat?
Aş zice, în primul rând, că nu trebuie să dăm curs tuturor gândurilor şi dorinţelor noastre ascunse, fiindcă multe vin în mintea noastră nu doar din curiozitate. Dar asta este o treabă de cunoaștere personală profundă. Apoi aș întreba un om dintr-asta care caută mereu și mereu altceva: de ce mai intri, frățică, în relaţii monogame când ştii că nu te poţi abţine să testezi exponatele din jur, de ce mai încerci să funcţionezi în cuplu când pentru tine fidelitatea nu există? Şi, dacă totuşi ai în interiorul tău şi o latură mai libertină pe care ai vrea să o laşi să se manifeste şi să experimentezi, de ce nu ai făcut-o când aveai 20 de ani, ca să nu mai fii măcinat în cuplu la maturitate? 🙂
Sexualitatea este ceva exprimat diferit de oameni, în cuplu sau în relaţii pasagere, însă când înşeli faci rău, chiar dacă cel de lângă tine nu află. Crede-mă, faci rău! În plus, atunci când ai poftă de joacă sexuală ieşită din tipare, iar partenerul nu este interesat de curiozităţile tale de threesome sau alt gen, tot timpul vei fi nemulţumit. Când eşti în cuplu şi faci sex bine, dar o parte din tine caută mereu altceva şi nu găseşte acolo, nu eşti unde trebuie sau ai tu niște tulburări pe undeva nerezolvate. Și, la un moment dat, ”iadul” se va dezlănțui cumva din cauza asta.
Unii oameni sunt fideli, alţii văd relaţia de cuplu ca pe o conjunctură sigură și caldă la care revin mereu după aventuri prin alte paturi. Unii preferă să exprimenteze în cuplu, alţii nu propun nimic deocheat partenerului, ci preferă terţe persoane cu care să încerce chestii noi. Pentru unii sexul este componenta care întregeşte armonios un cuplu și se preocupă de funcționarea relației fizice și pentru că ei cred în monogamie, pentru alţii este doar o activitate pe care caută mereu să o diversifice cu alţi parteneri. Suntem diferiți, nu suntem mai răi sau mai buni nici când vine vorba despre sexualitate, ideea este cumva să ajungem alături de partenerul potrivit. Altfel, uite ce păţeşti la 40! 🙂
Din păcate o mare parte din oameni incep sa realizeze cine sunt și ce își doresc (pofte, vise, chestii) foarte târziu în viața. Aș putea spune că în primii 30 de ani, extrem de multi dintre noi, funcționam după standardele impuse de societate și familie, pentru că “așa e bine și corect”.