Mi-ar fi plăcut să mă cheme Ada Galeş din public, pe scenă, să mă sărute, într-unul dintre actele manifest ale spectacolului Bucureşti. Instalaţie umană pe care îl interpretează solo. Mie ca mie, dar partenerului meu de teatru cât i-ar fi plăcut! Nu s-a întâmplat, am trecut amândoi peste uşoara “dezamăgire”, de fapt singura cu care am plecat după ce am trăit această experienţă artistică inedită. Căci, da, când veţi merge să vedeţi spectacolul de la ARCUB, veţi observa că nu este doar un act teatral obişnuit, ci o exprienţă în sine pe care sper să o savuraţi din plin.

Într-unul dintre pasajele Bucureşti. Instalaţie umană actriţa, de o frumuseţe răpitoare şi un talent pe măsură, susţine un monolog elocvent împotriva discriminării sexuale şi a semnaturilor strânse în favoarea familiei tradiţionale, manifestând în sprijinul comunităţii LGBT. În puţine cuvinte, însă puternic şi emoţionant.

Aşa este, de fapt, tot acest spectacol de teatru militant, foarte puternic, foarte emoţionant, cu puţine cuvinte, dar alese perfect pentru mesajul pe care artiştii doresc să îl transmită: “Deşteaptă-te, române şi acţionează când vezi ceva care nu merge în jurul tău, încearcă să-ţi ajuţi semenii, fii om!”. Conceptul, gândit de Florin Fieroiu şi pus în scenă sub coordonarea excepţională lui Radu-Alexandru Nica (distribuţia funcţionează ca o maşinărie bine unsă) este unul complicat. Abordând cam toate temele care chinuie Bucureştiul contemporan şi oamenii lui, spectacolul solicită multă atenţie din partea spectatorului, pe care  îl trece prin diverse stări şi emoţii. Nu este teatru divertisment, este teatru ofensiv, greu, incomod, dar foarte necesar, menit să trezească spiritul civic deopotrivă cu empatia sau măcar să ne facă să ne întrebăm de ce am ajuns aici şi ce putem face în continuare.

De la un punct încolo al acestui act teatral, spectatorii sunt provocaţi de actori la un dialog tranşant, faţă în faţă. “Dacă ai primi un telefon de 3 ori mai ieftin decât al tău, cu diferenţa ai îmbrăca un copil al străzii?”,  „Dacă ar veni peștișorul de aur la tine ce i-ai cere? Să facă un nou teatru în București, unde să fie loc pentru actorii tineri? Sau ai învia pe cineva de la Colectiv?”. Şi, exact ca în situaţiile în care oamenii nu sunt interesaţi să se implice activ pentru schimbarea lucrurilor în acest oraş european uşor disfunctional pe alocuri, tot aşa am văzut că refuză şi unii dintre spectatori să devină parte a acestui manifest artistic. Păcat!

Bucureşti. Instalaţie umană este un strigăt disperat pentru Bucureşti care se pierde zi de zi în corupţie şi în furtul fără măsură la care noi rămânem doar martori, în incultură deoarece cultura nu este atrăgătoare pentru oricine, în străzi pline de bănci şi supermarketuri nefolositoare, într-o falsă spiritualitate al cărei simbol îl reprezintă Catedrala Mântuirii Neamului.

Bucureşti. Instalaţie umană este, în acelaşi timp, strigătul unei generaţii care nu se mai lasă atât de uşor manipulată, pentru care corectitudinea este ceva ce nu se mai poate negocia, pentru care cultura şi educaţia sunt doi dintre pilonii importanţi ai unei societăţi. O generaţie care îşi duce revoltele însă, într-un mod trist, mai mult pe Facebook decât în stradă. Timp de o oră, 9 actori foarte talentaţi susţin cu multă implicare manifestul artistic Bucureşti. Instalaţie umană.

Extrem de solicitant acest performance pentru fiecare dintre ei, foarte implicat şi asumat servit publicului. Ritmul este impecabil atât pe momentele tumultoase cât şi pe cele de respiro. Artiştii tremură rostind lozinci vehemente, se izbesc de pereţi, dansează (Ilinca Manolache este savuroasă), se aruncă şi se târăsc pe jos, ridică vocea, se încruntă, fug pe scenă, totul pentru a dezaproba, printre altele, acţiunile unor politicieni corupţi, “spălarea pe creier” făcută corporatiştilor de companiile gigant şi amorţeala unora dintre noi.

Vă îndemn să vedeţi acest spectacol la ARCUB, pentru că, dincolo de problemele societăţii contemporane în general şi ale Bucureştiului în special pe care le ridică la fileu, dincolo de interpretarea excepţională a tinerilor actori, este o poveste care conduce la introspecţie. “Ţie îţi place de tine?”.

”Bucureşti. Instalaţie umană”
Actori – performeri: Nicholas Caţianis, Ada Galeş, Dumitru Georgescu, Flavia Giurgiu, Denis Hanganu, Ilinca Manolache, Ioana Marchidan, Dana Marineci, Ciprian Nicula
Dramaturgia: Ada Lupu, Florin Fieroiu, Radu-Alexandru Nica
Un spectacol coordonat de Radu-Alexandru Nica după un concept de Florin Fieroiu

Foto: Arcub

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*