Când a hotărât Bărbosul Suprem să ne trimită pe pământ pe mine și pe sora mea geamănă, eu cred că a stat la sfat cu vreun arhanghel ceva (Mihail să zicem) și au hotărât ei cum să împartă între noi două anumite talente.
”Lu’ asta mare îi dăm din start talent la matematică și la gătit”, a zis Bărbosul.
”Hai să-i dăm tot ei și mai multă rațiune, cumpătare și dintr-astea, că aia mică o să fie mai cu capul în nori și trebuie să fie cineva să o aducă din când în când înapoi pe pământ.”, a completat Mihail.
”Bine. Și haide, măh, dacă asta mare o să știe și matematică și o să facă și mâncare bună, măcar să o punem în aceeași clasă cu aia mică. Nu de alta, dar să treacă și ea la mate măcar.”, a încheiat zâmbind printre mustăţi şeful norilor. Aşa cred eu că s-a făcut împărţeala asta.
Așa se face că, încă de când am început noi să gătim mâncăruri acasă atunci când plecau ai nostri la ţară, soră mea mereu s-a remarcat cu preparate mai gustoase și aranjate mai frumos. Şi aşa a rămas până în ziua de astăzi. Nu zic că eu nu gătesc, dar ale mele ies cu un gust îndoielenic uneori, ca să nu mai povestesc despre aspect care (hai, tot uneori) este similar unor treburi nu prea elegante. Dacă înțelegeți ce zic.
Acestea fiind spuse, deunăzi m-a invitat sora mea, mai talentată decât mine la bucătărie și la matematică, să gust dintr-o porţie de brioşe speciale. Făcuse ea un experiment nou. M-am dus. Mereu sunt curioasă de dulciurile pe care le produce, mai ales de când îl are pe Eric. Am gustat din prima şi am simţit aşaaa ca un mic orgasm în papilele gustative. Mi-a mai dat încă 3. Le-am devorat.
Aceste brioşe speciale nu sunt pufoase, au o textură foarte interesantă dată de cele 2 feluri de făină folosite de jumătatea mea geamănă, și un gust aparte, aromat şi dulce, însă nu dulcele acela care îţi provoacă greaţă. De asta m-am hotărât să vă las rețeta, nutrind în sufletul meu speranţa că va mai face altele curând my sister.
Așadar, brioșe speciale cu pastă de migdale și alte bunătăți
* atenție, și ea gătește creativ, adică fără măsuri stricte, însă am rugat-o, fiindcă știe cu cifrele, să dea și cantități
INGREDIENTE
– 240 g făina (amestec de ovăz și de orez)
– 80 ml lapte
– 100 g unt lăsat în prealabil să se înmoaie domol la temperatura camerei
– o linguriță și jumătate de praf de copt
– o fiola de esență de vanilie
– 4 ouă mai potrivite așa, nu ca de la o găină subnutrită
– o mână generoasă de caju mărunțit bine, bine
– pastă de curmale după gust ( se face din curmale lăsate la hidratat și mixate la blender)
– o lingură de zahăr de melasă (opțional) pentru aroma de caramel
– un castronel de mure
– sare și scorțișoară cât doriți.
Se amestecă untul până devine omogen, apoi se adaugă pasta de curmale şi zahărul. Când s-a obţinut consistenţa unei crème, se pun ouăle, unul câte unul, apoi, cu calm şi bucurie: esenta, sarea, praful de copt, murele şi bucăţele mici, mici de caju.
Peste această combinaţie minune se presară cu blândeţe o cană de făină, apoi se scaldă în lapte şi se tot mestecă până la încorporarea acestuia. Ulterior, se completează cu restul făinii, de ovăz și de orez, cum ziserăm mai sus.
Cică nu ne oprim neam din amestecat (cu mixerul sau lingura de lemn) poate pe ritmuri de muzică, poate discutând cu cineva drag, sau, poate, în solitudine, pe relaxare.
Ceea ce am obţinut după toate cele povestite mai sus, se toarnă în forme (ies 12-14 brioşe), cam 3 sferturi în fiecare floricică dintr-aia fiindcă se mai măresc un picuţ la focşor. Se dau la cuptor 25-30 de minute la 170-180 de grade.
După ce se scot de la căldură se pudrează (dacă doriţi) cu zahăr şi scorţişoară măcinată.
Se consumă cu cei dragi, cu bucurie, duminica la poveşti!
