De obicei simt oamenii, iar primul miros, prima atingere, prima privire îmi lasă un gust, fie și foarte fin la început. Care, cu timpul, cu cât ajungem să ne cunoaștem, se mai schimbă, devine mai dulce sau mai amar, dar își păstrează notele iniţiale. Pentru nu ştiu ce motiv cu el nu s-a întâmplat. Probabil pentru că era prea discret sau prea preocupat să fie vizibil doar aşa cum credea că ar “da bine”. Îmi amintesc cu drag experienţa asta, acum.
Anii au trecut și am aflat, pas cu pas, multe despre el, printre care faptul că este un soț fericit, un tată vrăjit de copiii lui, responsabil, iubitor, atent, că are lângă el iubirea vieții lui, că are alături un prieten, un partener. ”Ce ideal!”, mi-am spus, ”să fii căsătorit cu cea mai mare iubire, cu prietenul cel mai bun, să ai lângă tine un partener pe care te poți baza!”, mă gândeam.
Uite, astea cred eu că sunt cazurile în care, atunci când ai tot, sau, mă rog, tot ce este nevoie ca să fii 100% implicat într-o relație, în susținerea ei, în dezvoltarea ei frumoasă, nu mai cauți nimic în altă parte. Teoretic, când ai lângă tine iubirea vieții, prietenul cel mai bun și un partener pe aceeași lungime de undă cu tine, o terță persoană nu are cum să îți capteze atenția, interesul sau dorința.
Mă tot gândeam zilele astea, dacă aș fi soție, mamă, iubită, parteneră, ce m-ar durea mai tare să aflu că trăiește sau că a trăit cândva iubitul meu? O aventură emoțională sau doar sex cu altă femeie? Normal că fiecare dintre noi credem că nu ni se poate întâmpla nouă. Că, dacă suntem atente, implicate, dedicate, dacă îl iubim și îi arătăm asta constant, dacă suntem spontane și îl surprindem cu diverse situații creative de petrecere a timpului în doi (şi mai ales cu sex, cu mult sex spontan), dacă îl ascultăm, dacă suntem empatice cu stările lui…și tot așa, nu va căuta în altă parte ”ceea ce nu are acasă”. Doar că lucrurile astea se întâmplă și fără să cauți. Pur şi simplu apare cineva nou în viaţa ta care îţi poate răsturna universul, care te atrage fară să vrei. Fizic, emoţional sau intelectual. Sau chiar în toate felurile.
Cred că m-ar durea mai tare să știu că a simțit nevoia unei aventuri emoționale, că a căutat în altă parte ceva ce a simţit că nu mai găseşte acasă, lângă mine. Sau că, fără să caute, a permis să se implice într-o relație de adulter emoţional în care şi-a dezvelit mintea, și-a deschis sufletul în fața altei femei, a vorbit cu ea şi despre mine, a fost familiar şi foarte personal cu ea.
Atracția fizică scade în intensitate, sexul devine, la un moment dat, mai mult rutină. În plus, nu știu dacă avem aparatul potrivit care ne permite să fim toată viața partenerul aceluiași individ. Sexual vorbind. Probabil, chiar dacă nu aş accepta, chiar dacă m-ar durea, poate aş înţelege mai degrabă o escapadă sexuală, decât o aventură emoţională.
