În acei ani în care nu m-am iubit deloc, mă vedeam cea mai banală și mai insipidă femeie. Apoi a început depresia și nu doar că nu mă mai vedeam, mi-era groază să mă privesc în oglindă. Știam că sunt mai băiețoasă un pic, acceptasem, dar mi se părea, dintr-odată, că am un corp disproporționat, nasul întins pe toată fața și că sunt urâțică. Și poate că așa este, însă, atunci când realmente te placi și te iubești așa cum ești, îți accepți toate parțile din tine, chiar dacă sunt imperfecte.
Culmea era că, făcând mult sport ca să alung demonii anxietății și depresiei, aratăm chiar foarte bine, eram slim fit (am văzut peste ani în poze 😊). Dar atât de nefericită. Slabă, tonifiată și foarte tristă. Fiecare zi era un chin, doar mama, sora mea și terapeuta mea știau cu adevărat prin ce trec.
Când eu nu mă vedeam femeie, mi se parea feminitatea un target imposibil de atins. Mă uitam în jur și admiram femeile care parcă dansau vals prin viață, atât de grațioase erau, și asociam feminitatea doar cu aceaste imagini. Deși existau bărbați atrași de mine care îmi făceau curte, eu mă gândeam că nu avea cum să mă dorească cineva fiindcă nu eram gingasă, tăcută și nu știam dansul feminității suave. 😊
După ani întregi de căutări și reconfigurări, alunecări prin prăpastii, reîntoarceri la lumină, iar căderi, iar ridicări, parcă am început să mă văd așa cum sunt. Colăceii sunt la locul lor, sânii nu mai sunt ca la 20 de ani, am câteva kilograme în plus și 2 riduri pe frunte, însă toate sunt parte din mine, am învățat să le privesc așa și să le accept.
Îmi văd în mod real calitățile, dar și defectele pe care vreau să le corectez pentru mine, nu ca să fiu plăcută de ceilalți. Și nu vorbesc neapărat despre cele fizice, deși bine mi-ar sta cu pătrățele și niște aciduri dintr-alea la modă prin diverse locuri. Zic despre cele care mă împing uneori să fiu un om mai puțin bun și luminos decât aș putea fi. Mă bucur, însă, de ne-lupta asta cu mine, de acceptarea mea așa cum sunt eu. Cred că am început să mă și plac, poate chiar să mă și iubesc un pic, cu siguranță să mă văd ca femeie.
***
O femeie nu este frumoasă doar pentru că are un păr lung, sau pentru că are un corp tonifiat subțire, niște sâni apetisanți, ori pentru că are ochi deosebit colorați, un nas mic, tenul impecabil și abdomen cu pachețele.
O femeie este frumoasă cu toate calitățile, defectele și slăbiciunile ei, o femeie este frumoasă exact așa cum este, și poate nu doar prin atuurile fizice. O femeie este frumoasă și prin felul în care se arată ca om celorlalți, prin atitudine, blândețe, veselie, autenticitate și prin energia pe care o emană. O femeie este strașnică dincolo de talentele şi abilităţile sale, dincolo de succesul profesional sau de faptul că este o bună mamă, soție, fiică.
O femeie împlinită sau “de succes” nu este neapărat cea care bifează toate cerințele societății sau are tot ceea ce știu ceilalți că ar trebui să aibă o femeie la o anumită vârstă. Și trebuie să încetăm odată cu standardele astea impuse despre cum ar trebui să fie o femeie ca să fie împlinită, “normală”, acceptată. Poate sunt femei pentru care, a fi împlinite și a avea succes înseamnă să fie libere să se arate așa cum sunt, să fie lângă oameni pe care îi plac, să aibă o viață profesională cu sens și substanță și o viață personală cu iubire și liniște.
Cât despre feminitate? Feminitatea nu înseamnă să te îmbraci doar în rochii, să fii grațioasă ca un fulg de nea sau o prințesă cu poșetă Vuiton și bucle. Feminitatea este o stare, este despre interiorul tău de femeie așa cum este el manifestat autentic în exterior. Feminitatea este fragilitate, dar este și zvâcul, nebunia aceea frumoasă pe care unele femei o au. Feminitatea este despre conectarea cu sine, despre exprimarea sexualității fără vulgaritate, despre vulnerabilitate asumată, despre a trăi cu pasiune viața, despre emoții, a te iubi și accepta așa cum ești tu, nu cum te vor bărbatul și societatea care oricum schimbă reperele feminității de la un deceniu la altul. Cum arătau femeile considerate frumoase și feminine pe vremea lui Marlyn Monroe și care sunt tiparele de frumusețe acuma?
***
Doamnelor, fiindcă tot începe luna femeii, vă propun un excercițiu util și repetabil de câte ori ajungeți într-un punct în care nu vă mai vedeți sau, și mai rău, nu vă placeți. Stați cu voi un pic, uitați-vă în oglindă și în suflet, apoi așterneți pe o coală de hârtie tot ce vă place la voi, din interior spre exterior, tot ce apreciați la voi, fie cât de mic. Veți fi surprinse cât de mare se face lista. Aveți o mulțime de calități care, împreună cu defectele, fac din voi femeia minunată care sunteți. În plus, perfecțiunea este plictisitoare pentru oamenii cu toate rânduite frumos la ei în căpușor. 😊
O primăvară frumoasă, cu sens, bucurie și iubire!
Love…
