Un băiat atrăgător și o fată jucăușă, frumoasă. Sașa și Sașa. El vine din zona Siberiei, ea este din Moscova. Amândoi sunt în căutarea a ceva mai presus decât ei. Caută iubirea pură, caută acel ”oxygen” fără de care viața nu poate exista. Nu poți trăi fără să respiri și nu poți respira dacă nu ai ”oxygen”. Ce fain a metaforizat scriitorul piesei, Ivan Vîrîpaev, dragostea.
Sașa și Sașa se întâlnesc într-un club unde muzica era prea tare și, de acolo, începe o poveste în care amândoi observă cât de firesc respiră ”oxygen”-ul în doi și descoperă, zi după zi, sensul vieții în prezența iubirii, cea care atrage cu sine schimbarea și reapropierea de divinitate. Cel puțin pentru o perioadă totul este roz, cel puțin pentru o vreme doar iubirea le este ”oxygen”.
Întâlnirea celor doi iubiți este salvatoare pentru amândoi, este o gură de aer proaspăt și o rază de lumină în întunericul unei lumi lipsite de empatie, este o promisiune că oricând ți se poate permite să o iei de la capăt și o mărturie că nimic nu este imposibil atunci când iubești autentic.
Pe scena micuță a sălii de la Teatrelli am revăzut-o pe Antoaneta Cojocaru, o actriță pe care o urmăresc de ceva vreme și care mă uimește, de fiecare dată, cu grația și expresivitatea ei. Ea este Sașa, femeia grațioasă. Am fost plăcut surprinsă de cât de fluid și bine dansează Antoaneta, câtă finețe există nu doar în interpretarea textului de data aceasta, ci și în modul în care se exprimă corporal, prin dans și mimică.
Alături de ea, într-un poem teatral feeric care te transpune ca spectator într-o stare de visare, l-am descoperit pe actorul Daniel Pascariu, actor la Opera Comică pentru Copii. El este Sașa, bărbatul. Acesta are și momente de muzică live în spectacol, interpretate pasional care condimentează întâlnirile celor doi, fiindcă Oxygen îmbină armonios mai multe forme de exprimare artistică pentru a crea atmosfera de basm specifică poveștilor de dragoste .
Nu știu dacă am văzut vreodată un spectacol despre iubire construit în asemenea manieră, cu împletituri atât de fine ale textului, cu dans, muzică live și proiecții video. Și, cu siguranță, nu am văzut un spectacol în două personaje, un el și o ea, în care să văd o așa chimie pe scenă între cei doi protagoniști. Am plecat din sală cu senzația că cei doi oameni, nu personajele însuflețite de cei doi artiști, și-au povestit pasaje din viață.
Muzica aleasă ca ilustrație muzicală, scenografia (Ileana Zirra) și costumele (Laura Hîncu) completează perfect conceptul artistic gândit de Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu.
Iubirea în formă curată, blândă, și lucrurile mărunte care fac din iubirea în doi o sărbătoare, abandonarea în iubire și în energia ei, cu păstrarea conștiinței și căldura, căldura dragostei, acestea m-au mișcat pe mine văzând spectacolul Oxygen. Este un spectacol pentru oameni care cred în iubire, în puritatea ei și bucuria pe care o simți când iubești. 🙂
Vă rog să îl căutați în repertoriul Teatrelli, să vă bucurați de emoția pe care v-o transmit cei doi actori și de starea cu care plecați din sală.
”Oxygen”
Concept, regie și interpretare: Antoaneta Cojocaru și Daniel Pascariu
Foto cover: Vlad Eftenie
