M-a interesat subiectul piesei “EX” scrisă de Marius von Mayenburg. Este despre relațiile perfecte în exterior, unde oamenii păstrează compulsiv aparențele, dar toxice în intimitate. Nu s-au aliniat astrele să ajung la primele reprezentații ale spectacolului montat de regizorul Theodor Cristian Popescu la Sala Studio Gabroveni de la Teatrul Mic, dar până la urmă a fost spre bine, căci s-a mai așezat.
Încep cu cel mai mare atuu al spectacolului (pentru mine) – prestația greu egalabilă a actriței Ana Bianca Popescu, care joacă și agresiv, și defensiv cu multă naturalețe. Mi-am dorit să o văd mai de aproape în anumite momente. Totuși, spațiul de joc nu mi-a permis, deoarece s-a optat pentru montarea unui text atât de intim într-un decor întins pe aproape toată lungimea sălii. Astfel, doar o parte dintre spectatori a putut vedea mai tot spectacolul, actorii jucând cu fața la ei, restul pierzând mult din emoția și încărcătura dialogurilor dintre cele 3 personaje.
Mă întorc la Ana puțin, că m-a lăsat cam fără replică interpretarea ei. Face un rol excepțional în acest spectacol și joacă atât de subtil, totuși puternic fizic, cu gesturi precise și voce dozată bine pentru fiecare replică, încât au ajuns la mine frământarile personajului, durerea și furia lui Sibylle (soția) chiar și când nu îi vedeam chipul. Iar către final, ce face cu corpul ei, este grozav!! De câteva zile, mă întreb cât și cum a lucrat la scena aceea, care ne-a luat pe toți prin surprindere. Evident, aici este clar și meritul regizorului pentru cum s-a gândit să arate puterea vulnerabilității într-o femeie, care face tot ce poate să își ascundă furtuna interioară. Până nu mai poate și nici nu mai vrea să o facă, măcar în casa ei.
Tot în roluri principale sunt Tudor Istodor în rolul soțului, Daniel, un bărbat frustrat de relația conjugală, care cândva alesese să fie în relația cu Sybille, și Irina Velcescu, Franziska, fosta iubită, naivă, ludică, tandră și nesigură pe ea, la care Daniel încă se gândea. Și ei doi sunt puternici în interpretările lor, expresivi, chiar dacă, pe părțile lor de monolog – unde culmea, textul este foarte bun – eu iar am simțit nevoia de o apropiere mai mare de spațiul de joc.
Nu cunoșteam textul dinainte și am înțeles că regizorul i-a rămas fidel, cu toate că prima oră de dialog soț-soție putea fi lejer redusă, astfel ca, atunci când intră cel de-al treilea personaj în scenă și dinamica de joc se schimbă, să nu fi trecut atâta timp în care am așteptat ca spectacolul să capete alt ritm. M-am și întrebat, ulterior, care a fost miza, când aveam oricum să aflăm din poveste mai departe multe puncte nevralgice ale relației celor doi soți. Probabil fidelitatea față de text, probabil ceva mi-a scăpat mie, deci dacă mergeți, să aveți răbdare cu prima parte a spectacolului.
Sigur, am trecut peste toate care nu au funcționat pentru mine în montarea asta și, odată intrată în poveste, m-a și cuprins tristețea la un moment dat reflectând la relațiile dintre personajele lui Mayenburg și la drama psihologică prin care trec.
Un arhitect și o doctoriță, tineri și frumoși, cu doi copii și o casă modernă, par să aibă viața de vis. Până se culcă copiii și apare fosta lui iubită. Atunci, se vede cel mai bine cum stau lucrurile, de fapt. Și este vizibil tot gunoiul băgat sub preș, tot ce s-a ignorat în trecut, tot ce s-a spus greșit, tot ce s-a făcut strâmb, tot ce s-a lăsat la voia întâmplării, tot ce s-a adus din alte relații.
Închei, parafrazând un schimb de replici:
“Până la urmă, asta e viața de cuplu, să ne înghițim unul altuia căcaturile. Viața e plină de căcat, și noi trebuie să fim acolo unul pentru căcaturi celuilalt”.
La asta se ajunge invariabil într-o relație, oare? Sau doar în cele unde statutul, casa, copiii au fost primele pe checklist-ul relației, în detrimentul conectării profunde, cunoașterii și înțelegerii reciproce, acordării la viața în doi? Sybille zice că o relație de cuplu este despre a fi acolo, unul pentru altul, nu despre a înghiți kkt-uri, și este despre experiențe împlinitoare și evoluție în doi. Iar eu sunt de acord cu ea.
Să mergeți să vedeți spectacolul, este despre intimitate, despre cuplu, este despre mulți dintre noi, cândva, acum. Și îndeamnă la reflecție, mai ales dacă sunteți într-o relație romantică.
***
EX
de Marius von Mayenburg
Regie: Theodor – Cristian Popescu
Distribuție: Ana Bianca Popescu, Tudor Istodor, Irina Velcescu
