Am văzut în avanpremieră la POINT (un spațiu nou și cool de artă) un nou spectacol montat de Alexandra Penciuc, o tânără regizoare pe care am remarcat-o drept curajoasă şi foarte creative acum 2 ani, după ce i-am văzut spectacolul Cel mai frumos roman din lume, una dintre producţiile de teatru marca Unteatru care m-a impresionat.
Spectacolul “Menajeria de sticlă”, după textul scris de Tennessee Williams, căci despre el vreau să vă povestesc puţin, este drama unei familii care trăieşte într-un univers închis, privind prezetul şi viaţa printr-o sticlă, cu teamă şi regrete legate trecut şi de neîmpliniri. O mamă disperată să fie în centrul atenţiei şi încercată psihic, Amanda (llinca Hărnuţ) dezvoltă o relaţie nesănătoasă cu cei doi copiii ai săi, Laura (Cătălina Moga), fiica marcată de o timiditate excesivă şi Tom (Emil Măndănac), fiul temperamental, revoltat cel mai mult pe mama sa, pentru conjunctura în care îl adusese viaţa.
În spectacolul de la POINT, textul devine pretext pentru exprimarea disfuncţionalităţii unei relaţii de familie afectată de imposibilitatea mamei de a accepta trecutul, într-un décor ingenios marca Tudor Prodan, cu o masă de sticlă în formă de tron şi obiecte translucide care transmit multă răceală. În acest “pesaj” aproape fantasmagoric încearcă să îşi facă loc un Don Juan modern Jim (Mihai Smarandache), cu visurile şi aspiraţiile de artist, cu şarmul personal care o cucereşte pe Laura şi o determină să iasă din carapacea ei.
Lumea creată de Alexandra Penciuc atrage prin anormalul ei, regizoarea explorând profund, într-o primă parte, conştiinţa personajelor, defectele lor individuale şi împreună, ca familie. Interpretarea actorilor care însufleţesc cei trei membri ai familiei, deşi cam fragilă, mai ales pe părţile care surprind dramele interioare şi complexele personale, este destul relevantă pentru tumultul psihic şi emoţional al lui Jim, al Amandei şi al Laurei.
Regizoarea face ulterior trecerea către romantismul şi stângăcia întâlnirii dintre Jim şi Laura, unde lucrurile se construiesc mult mai firesc şi elocvent din punct de vedere al interpretării. Oh, iar aici vine partea care pe mine, mărturisesc, m-a captivat în povestea spusă de Alexandra Penciuc, pentru că, în toată acea lume rece de sticlă albă, tabloul reîntâlnirii de peste ani a timidei Laura cu dezinvoltul şi cuceritorul Jim este unul foarte colorat.
Dialogul, gesturile dintre cei doi sunt încărcate de emoţie şi presărate cu un umor revigorant, susţinut mai ales de interpretarea lui Mihai Smarandache, care pare să se simtă în largul său “în pantofii” tânărului sigur pe sine, interesat de dezvoltarea personală, dar, totuşi, uşor arogant. Ezitarea şi candoarea Laurei sunt delicioase, privirea aproape speriată când bărbatul se apropie de ea, obsesia de a-şi netezi părul, modul în care încearcă să se debaraseze de frică şi să se apropie de Jim m-au dus cu gândul la o tipul liceencei nesigure pe ea, aproape şocată că băiatul popular o place.
Printre glume, joaca cu baloanele de gumă, dansul neîndemânatic şi copilăresc, Jim şi Laura au şi discuţii profunde despre visuri neîmplinite, despre eşecuri personale şi despre iluzia că mai putem schimba părţi din trecut.
De fapt, conceptul regizoral al spectacolului “Menajeria de sticlă” se concentrează pe aceste aspecte, pe trecutul care poate fi uneori dureros, pe neputinţa de a-l rescrie în forma în care ne-am dori în prezent şi pe încercarea dificilă de a reuşi să trăim cu alegerile făcute cândva sau cu direcţia în care ne-a dus viaţa, uneori fără voia noastră.
“Menajeria de sticlă”
Distribuția: Emil Măndănac, Ilinca Hărnuţ, Cătălina Moga, Mihai Smarandache
Regia: Alexandra Penciuc
