“Eu nu mai pot să mă uit în oglindă, mi se pare că sunt urâtă şi grasă. Oamenii din jur îmi spun că sunt frumoasă, luminoasă la faţă, dar eu mă văd urâtă.”. Și este tare frumoasă, i-o spun de câte ori ne vedem.
Din când în când mă întâlnesc cu o doamnă doctor, frumoasă sub toate aspectele, pe care îmi vine să o strâng în brațe de fiecare dată când o văd, dar nu se cade în clinica cu pretenții în care consultă.
Dată trecută, după ce am stat de vorbă cu ea și am povestit fiecare dintre noi despre ea însăși, fiecare dintre noi ascultând-o cu răbdare pe cealaltă, am plecat cu vorbele de mai sus care îmi stăruie și azi în cap. Mai ales azi cu ploaia asta care, pe unii dintre noi, ne aruncă fix în analize și reflecții de tot soiul.
Iubirile sfârșite dureros ne pot distruge stima de sine, ne pot doborî, ne pot rupe sufletul în atâtea bucăți, încât nici peste ani mulți să nu reușim să îl recompunem? Sau felul în care unii dintre noi încheiem o relație face asta? Despărțirile ciudate în care unul dintre parteneri sau ambii o iau razna și lasă frustrările să ”vorbească” în locul lor, acestea sunt cele care, de fapt, ne pot dezmembra în mii de bucăți.
Mă gândesc de multe ori la suferința asta din iubire (cum i se spune) și, cu toate că sunt mai mereu contrazisă, nu îmi pot schimba sentimentele și gândurile: relațiile care ne fac să suferim nu sunt doar despre iubire, ci mai târăsc după ele și altceva. Ceva ascuns care nu este iubire, ci un atașament toxic, o nevoie sau o neîmplinire dureroasă pe care o purtăm cu noi din alte vremuri personale și pe care nu am acceptat-o. Refuz să cred că, dacă iubești cu adevărat și dacă ești sincer iubit, suferi într-o relație.
Da, sunt de acord că, dincolo de iubire, datele unei relații reușite mai implică și altele precum compatibilitatea sexuală, potrivirea în idei și concepții, interesele comune, valorile și principiile identice sau măcar asemănătoare. Sunt de acord că există uneori disonanță între imaginile despre ipoteticul viitor al cuplului, când ea își dorește (de exemplu) un copil iar el mai vrea ”libertate” și eu cred că, de fapt, acestea rănesc în cazul unei rupturi, nu iubirea sau lipsa ei.
Tot aud în cântece sau citesc în diverse scrieri siropoase că iubirea doare și mă enervez de fiecare dată. Sunt relațiile sfârșite dureros cele care ne pot rupe în bucăți, nu iubirea ca sentiment în sine. Și da, ajungi să te privești în oglindă, după o despărțire complicată din punct de vedere emoțional și psihic, și să nu îți mai vezi ochii plini de lumină sau zâmbetul minunat, ci să vezi acolo o femeie urâtă. Și da, contemplându-ți corpul în oglindă, cu cele 2-3 kilograme în plus care nu te deranjau înainte, te vezi acum o femeie grasă și neatrăgătoare.
Vestea bună este că stima de sine pierdută se poate regăsi. Că ea nu depinde de un bărbat sau o de relație sfârșită prost. Vestea bună este că iubirea curată și sinceră este minunată. Vestea bună este că putem iubi de mai multe ori și în diverse feluri în viața asta, iar dacă ești interesat de tine și de relația ta, dacă îi acorzi atenție, atâta timp cât există iubire, va fi frumos de fiecare dată. Poate nu mereu ușor, dar frumos.
