Dacă aveţi chef de o comedie foarte colorată, mai ales în aceste zile gri de afară, mergeţi cu încredere la Hail, Caesar!, care rulează deja în cinematografe. Filmul este un tribut adus cinematografiei americane a anilor ’50, cu multe detalii din această eră de marcă a Hollywood-ului, cu platouri de filmare grandioase unde imaginile de decor erau construite la dimensiuni reale, unde costumele erau impresionante pentru că direcţia în care se mergea în acele vremuri era de opulenţă.
Filmul este o poveste despre producţiile cinematografice şi despre un producător foarte talentat, un soi de one-man-show “problem solver” care nu numai că superviza bugetele şi aproba proiectele de film ale studioului Capitol Pictures, ci reuşea să ţină sub control actorii, dramele lor personale, problemele şi imaginea acestora publică în presă. Hail, Caesar! prezintă, aşadar, poveşti din interiorul şi din exteriorul studioului, care se desprind în multe direcţii din intriga filmului care constă în problema apărută la filmarea unei producţii impresionante atunci când starul filmului, Baird Whitlock (George Clooney) este răpit de un grup de comunişti numit Viitorul.
Eddie Mannix (Josh Brolin într-o interpretarea excepţională), directorul studioului, intră personal pe fir pentru a-l răscumpăra pe Whitlock şi pentru a putea finaliza capodopera cinematografică numită Hail, Caesar!. Între timp, pe platourile de filmare se toarnă şi alte filme în care noi telespectatorii suntem introduşi chiar de Mannix care este şi un fel de ghid, iar pe modelul “film într-un film” îi găsim pe: Channing Tatum, foarte savuros în rolul unui actor mediocru care decide să îşi încerce norocul pe submarinul comunist, nu înainte de a ne bucura în platou cu mişcările lui de dans, pe Scarlett Johansson actriţa cu probleme de relaţii, o sirenă care dansează sub apă şi iese la suprafaţă cu un zâmbet îngheţat pe faţă de furie, pe Ralph Fiennes în partitura unui regizor pretenţios care, spre deliciul nostru, al privitorilor, oferă o lecţie amuzantă de actorie unui actor mult sub mediocritate.
Nu în ultimul rând, George Clooney, care parcă a îmbătrânit prea repede, face un rol memorabil, cel a unei vedete de televiziune, care deşi nu prea avea treabă cu actoria era celebru şi curtat de producători, de presă, şi, surprinzător (sau nu), de comunişti. Un tip cam superficial şi uşor influenţabil de cei din jur.
Sunt multe scene în film care atrag printr-un umor inteligent, dar eu aş aminti lecţia de actorie şi dicţie pe care regizorul Laurence Lorenz (Ralph Fiennes) i-o predă învăţăcelului Hobie Doyle (Alden Ehrenreich cu un accent Texan şi o faţă frumoasă, dar tâmpă hilară) care făcea actorie cu lasoul, momentul în care operatoarea de montaj jucată Frances McDormand se sugrumă cu cravata străgând disperată “Rewind, rewind!”, Channing Tatum şi gaşca de marinari dansând pe mese, discursul plin de patos al lui Baird Whitlock (George Clooney) care amuţeşte auditoriul din platou. Doamne, cât am râs!
Detaliile epocii de aur hollywoodiene, costumele, frezele romanilor, interpretarea actorilor – un adevărat recital oferit de o distribuţie de top -, replicile şi situaţiile pline de umor şi imaginea, toate alcătuiesc un mix captivant în Hail, Caesar!, un film destul de reuşit la care se râde şi se râde cu toată puterea. Producţia este în cinematografele din toată ţara, fiind distribuită de Ro Image.
