Am pășit cu multă curiozitate pe pământurile de peste Prut, unde știam doar că voi încerca o grămadă de vinuri bune. Și că există niște plăcinte care urmau să îmi dea papilele gustative peste cap. ”Mă rog, ce poate fi deosebit la niște plăcinte, avem și în România.”, mi-am spus în mintea mea, tot auzind părerile celor care mai fuseseră în Republica Moldova. Adevărul este că, nimic din ce am încercat la noi, nu are legătură cu ce am mâncat acolo. Ah, și uite cum am început direct cu mâncarea, dar vă mărturisesc că și acum mă gândesc la plăcintele cu brânză sărată prezente pe toate mesele, care ni s-au întins generos de gazdele noastre, peste tot pe unde am fost.
Moldova de peste Prut este un loc fascinant, o țară a contrastelor, din câte am apucat să văd la această primă vizită. Pe străzi vezi mașini luxoase, care rulează pe lângă blocurile gri din Chișinău sau pe lângă casele modeste din mediul rural. Undeva este un mall, iar într-un sat numit Bulboaca este un castel vinicol de lux. Este poetic tot ceea ce vezi prin acele părți, unde am simțit că timpul trece mai molcom. Poate pentru că nu există nebunia de la noi. Habar nu am, cert este că, prin toate locurile pe unde am poposit, am avut aceeași senzație, de tihnă. Deși toată experiența a fost cumva pe repede înainte, fiindcă am avut un program încărcat făcut de #WineofMoldova.
Lux și opulență la Vernisajul Vinului
Alături de un grup foarte cool, cu oameni relaxați care spun bancuri multe și beau vin cu poftă, am început această aventură prin onorarea unei invitații la un vernisaj. Așa este că v-ați gândit la picturi? Ei bine, a fost vorba, de fapt, despre un tablou uriaș cu vinurile a peste 60 de crame din Moldova. Acest eveniment este o tradiție peste Prut, pentru că Republica Moldova a făcut din vinurile sale un important punct de atracție pentru turiștii străini.
La fel ca în Toscana, enoturismul este în Republica Moldova o sursă de faimă și de venit a acestui colț mic de lume. Pe sute de hectare se întind podgorii, iar crame sunt aproape peste tot. Două dintre ele, Cricova și Mileștii Mici sunt întreprinderi de stat și sunt amenajate în galerii subterane.
Ce mi se pare mie de admirat este că Oficiului Național al al Viei și Vinului (ONVV) a reușit, în doar 5 ani de zile, să reunească toate cramele moldovenești într-un singur organism, să le promoveze pe plan internațional și să poziționeze Moldova pe locul al treisprezecelea în lume la exportul de vin. La moment (cum spun frații de peste Prut), România este cea mai importantă piață de export din UE pentru vinurile moldovenești.
Ne-am pus, deci, veșminte elegante și am mers la Palatul Republicii din Chișinău la Vernisajul Vinului 2019, ediția de iarnă, frumos organizat în această clădire impozantă. Am degustat (a se citi băut) câteva vinuri bune aici și am apreciat originalitatea producătorilor de a-și prezenta produsele. Unii aveau pe masa de degustare brânzeturi, alții fructe uscate, flori, tot felul de aranjamente, iar Cricova mi-a luat ochii cu un decor din perle aruncate printre sticlele de vin.
Excursia în lumea vinurilor moldovenești a continuat cu o zi plină de vizite în crame, degustări de vinuri de toate culorile, gastronomie și muzică live cântată de lăutari locali. Desfrâu, adică! Și bine primit a fost, de ce să vă mint acuma?
Mileștii Mici, singura crama din Guinness Book cu o coleție impresionantă de vinuri
Am poposit prima dată la Mileștii Mici. Crama este o întreprindere de stat care își ține vinurile în galerii subterane săpate inițial pentru piatră, pe care localnicii de odinioară o foloseau la construcția de case sau monumente funerare. Acestea au o lungime de 200 kilometri, din care azi sunt folosiți 50 de kilometri pentru partea de producție a vinurilor, stocare și traseu turistic. În interiorul galeriilor se organizează inclusiv un maraton.
Această cramă fascinantă a intrat în cartea recordurilor cu peste 1,7 milioane de sticle de vin expuse în galerii. În perioada sovietică crama funcționa mai ales pe partea de maturare a vinurilor, iar mărturie stau cisternele uriașe aflate în prima parte a galeriilor, unde se depozitau vinurile, ca să îmbătrânească frumos.
La Mileștii Mici am luat primul contact mai lung cu ospitalitatea, căldura și modestia moldovenilor, cu felul calm și prietenos în care vorbesc. Fără să exagereze, fără să încerce să iasă în evidență sau să impresioneze cumva și fără urmă de aroganță.
L-am cunoscut aici pe Viorel Garaz, directorul cramei, angajat prin concurs, cu ani de experiență în cadrul ONVV în promovarea vinurilor locale. El a fost cel care ne-a condus personal prin galerii, ne-a aratat cum sunt păstrate vinurile, ne-a spus povești din perioada sovietică și ne prezentat o selecție pentru degustare.
Foarte amabil și cu simțul umorului la el, ne-a primit în biroul său unde ne-a răspuns la toate întrebările. Despre vinuri și crama pe care o conduce acum, pe care și-a propus să o rebranduiască și să o aducă mai aproape de acest secol. După ce am băut câteva vinuri (din nou aș fi vrut să scriu degustat) au venit și doi lăutari bătrâni, care ne-au cântat de toate. Inclusiv muzică oltenească, dacă vă vine să credeți.
Asconi Winery – vinuri și tradiții moldovenești
Asconi Winery a fost cea de-a doua cramă vizitată. Este o afacere de familie, iar aici sunt produse anual 5 milioane de sticle de vin cu o tehnologie modernă. La Asconi se îmbină foarte armonios noul cu vechiul. Locul arată ca un sătuc autentic moldovenesc cu spații de cazare în căsuțe rustice, o prăvălie de unde colegii croiți pe produse din carne și-au luat niște afumături veritabile, și două restaurante.
Aici am remarcat brandingul vinurilor Uneori și Sol Negru, colțuri moderne instagramabile printre cele amenajate rustic și am mâncat cele mai bune plăcinte cu brânză sărată, zacuscă, salată de vinete și sărmăluțe de orez în foi de viță. Printre alte o grămadă de bunătăți, pentru că oamenii chiar s-au deranjat, deși noi eram sătui de la prima cramă. Mi-a plăcut mult și aici, mai ales că, pe lângă vin, am băut prosecco și am ascultat alți lăutari care au susținut un minirecital doar pentru noi.
Castelul Mimi, experiența care pe mine m-a lăsat fără cuvinte
Am ajuns pe înserat, pentru că nu ne mai puteam ridica de la masă de la Asconi, la renumitul Castel Mimi. Acest loc este un obiectiv turistic de marcă în peisajul republicii. Nu doar pentru că are o cramă, ci pentru că este grandios. Când am ajuns noi, se deschidea Târgul de Crăciun, într-o atmosferă cu adevărat de poveste. Căsuțe cu bunătăți, un brad imens, luminițe, vin fiert (izvar) în pahare comestibile, light design spectaculos pe castel și o scenă pe care se cântau colinde și muzică simfonică. Domeniul castelului este superb, ca în povești.
Castelul Mimi este primul castel vinicol din Republica Moldova și a fost construit în perioada 1893-1901 de către Constantin Mimi, ultimul guvernator al Basarabiei Țariste. Pe lângă guvernator, acesta a fost un mare vinificator și un avocat de seamă al vremurilor. Istoria castelului este impresionantă, voi scrie cândva o poveste doar despre el.
În prezent el aparține familiei Trofim, este vorba despre doi frați foarte tineri, dar gospodari, Cristina și Adrian. Ei l-au restaurat în perioada 2011-2016 și continuă dezvoltarea lui. Nu ne-au fost oferite informații despre valoarea investiției, dar fie și la doar o primă vedere fără să fii specialist înțelegi, după mărime și detaliile finisajelor, că este vorba despre una foarte mare. Ca să nu mai vorbim că este opera unui cunoscut arhitect italian.
Domeniul este compus dintr-un restaurant cu fusion cusine și design modern, o cramă unde se află cea mai veche sticlă de vin din Republica Moldova, unul bisericesc din 1727 adus din Germania. Mai există grădini de vară, piscină, spații de cazare moderne, un spațiu mare de evenimente, iar în construcție se află un hotel și un spa.
Aici am băut cel mai bun vin din tot periplul meu prin crame, el se numește Roșu de Bulboaca, are o textură fină, arome florale și un gust suav. Și, pentru că Universul este darnic uneori, doamna de la magazinul Basarabia de pe Titluescu de la noi mi-a spus că, după sărbători, îl aduce al vânzare.
Mâncarea din Republica Moldova. Doar poze, fiindcă ele spun totul.
Din Chișinău nu am apucat să văd prea mult, pentru că am fost ocupată cu traseul vinicol pregătit de Wine of Moldova, dar sper să ajung din nou într-o vară sau toamnă. Ca să văd totul în mai multe culori și să mă bucur de seri lungi la un pahar cu vin și “muzică vie”. 🙂
Republica Moldova este o destinație turistică ce merită explorată, trăită, simțită cu toate simțurile. Pentru enoturism, pentru preparatele culinare autentice, și, nu în ultimul rând, pentru ospitalitatea oamenilor și dulcele grai moldovenesc.
Anul trecut, peste 44.000 de turiști români au trecut Prutul pentru a descoperi farmecul Republicii Moldova, iar oficialii din turism se așteaptă ca, în acest an, numărul lor să crească cu 15%, mai ales că Moldova este ofertantă și iarna.
