Am descoperit Grey’s Anatomy în anul 2007 din întâmplare la TVR. Îmi amintesc exact prin ce treceam în perioada aceea, erau nişte vremuri foarte grele pentru mine profesional, financiar, personal. Din momentul în care am aflat despre acest serial, nu l-am mai părărăsit. Şi nici el pe mine. A devenit unul dintre refugiile mele de la viaţa cotidiană şi un instrument de a elibera din emoţiile mele foarte puternice – era imposibil să nu descopăr ceva într-un episod care să mă facă să reflectez la ceva, să relaţionez cu şi la mine ceea ce vedeam acolo şi să găsesc nişte răspunsuri din sufletul meu.

Fiecare episod din Grey’s Anatomy a fost ca o ședință de terapie pentru mine dincolo de toate informaţiile medicale care mă fascinau şi de relaţiile pasionale care se întâmplau prin el şi mă prindeau (I am a sucker for love stories), dincolo de păpuşeii distribuiţi în show la care am salivat toate femeile. Ah, Derek! Ah, Mark! Ah, Jackson! 🙂

Cum acţionează teatrul în anumite cazuri, ajutându-ne să reflectăm asupra noastră şi, plângând sau râzând, să mai vindecăm câte ceva – teatroterapia este o realitate pentru unii dintre noi – aşa am funcţionat eu cu Anatomia lui Grey, mai ales în anii extrem de provocatori ai vieţii mele.

Este imposibil să nu dai peste o poveste în care să te regăsești, un personaj din toate cele bine construite cu care să te identifici cumva, o situaţie similară cu ceva ce ai trăit și tu la un moment dat, un gând, frământări expuse acolo pe care le-ai simțit și tu. Shonda Rhimes, creatoarea sa, rulz! Bine, a luat ea nişte decizii aberante omorând anumite personaje, iar în seria a treisprezecea cred că a dormit până acum, dar tot nu am renunţat la serialul ei în toți acești 10 ani. Am o avut o relație stabilă și intensă. 🙂

A urmat, la ceva vreme, Scandal, pe care nu l-am plăcut imediat, dar care a crescut către mine cu fiecare episod. Este drept, nu este atât de consistent pe partea de emoţie, de asta poate nici nu ne-am apropiat foarte mult, dar este captivant în felul său. Pe ăsta l-am urmărit când se mai strângeau episoade, nu aşteptam cu sufletul la gură fiecare săptămână ca după Grey și nici nu am văzut fiecare serie de câte 3 ori.:-)

Ideea este că în toţi anii ăştia nu am mai avut nici nervi, nici timp să intru în poveștile altui serial, am zis mereu că mă consumă prea mult Grey, însă recent am decis să încep şi alte relaţii de acest gen, drept care am cerut recomandări pe Facebook. Aşa am aflat că există şi alte seriale mişto în afară de Grey`s Anatomy. M-am gândit să le centralizez de pe peretele meu facebookian aici pe cele despre care nu ştiam, căci mi s-a mai zis despre Tabu, Big Little Lies, Young Pope, West World, despre care ştiam.

There we go, avem romantice, dark and twisted, cu politică, cu sex, cu supranatural: Suits, Madam Secretary, The Catch, Downton Abbey, The Affair, The Crown, Homeland, Outlander, Narcos, This is Us, Mad Men, The Leftovers, The Americans, Reign, Imposters, Fargo, Feud, Reign, Wikings, Masters of sex, Call the midwife, The 100, Outcast, Blindspot, The Magicians, The Originals, Seen8, Stranger Things. Alegeți voi!

Mai aveţi de adăugat altele? Eu am început cu Suits şi voi trece și la The Catch.

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

1 COMENTARIU

Leave a Reply to Cum am plâns 5 minte din cauza lui Harvey. Suits este mult despre prietenie - Ileana Andrei Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

*