Mănăstirea Prislop, Sarmizegetusa Regia şi Densuş sunt 3 locuri încărcate de mister şi energie din Hunedoara, o zonă puțin cunoscută mie până recent. Tot din ea am vizitat Castelul Corvinilor, plin de istorie şi Lacul Cinciș un loc foarte pitoresc.
La Prislop, la Mormântul Părintelui Arsenie Boca am ajuns prima dată în urmă cu 4 ani şi jumătate, pe când locuiam încă în oraşul meu natal, Slatina. Nici nu îmi amintesc foarte bine drumul, ştiu doar că am ajuns destul de repede, cu emoţie şi puţină teamă cauzate de zecile de poveşti citite şi auzite despre acel loc şi despre energia sa.
Ploua mărunt şi des, am parcurs cu greu ultimii kilometrii de drum forestier până jos – nu era nimic din ceea ce este astăzi acolo. Îmi amintesc cât de tulburi îmi erau mintea şi sufletul, încât nici nu am observat foarte bine locul în care se află mănăstirea şi mormântul. Ştiu doar că am stat câteva ore, timp în care, la un moment dat, am simţit o linişte cum nu mai trăisem până în acel moment.
M-am reîntors în toamna aceluiaşi an pe 8 septembrie când era soare şi mult verde în jur şi atunci, cu minţile mai limpezi, am văzut cum arată de fapt acel micuţ colt de rai de la Mănăstirea Prislop. Aşezământul stă adăpostit între munţi şi este înconjurat de brazi falnici. Pe acolo trece şi un râu a cărui apă este deosebită şi ea. Cine a fost acolo în pace, linişte şi în tihnă, nu cred că nu a simţit acea energie deosebită despre care mulţi vorbesc. Revin cât de des pot aici de atunci, cu multă bucurie. Se spune că părintele “te cheamă” când simte că ai nevoie de ajutorul său.
Anul acesta, pe lângă acest loc al meu de suflet din Ţara Haţegului, fiindcă mi-am dat răgaz şi am decis să poposesc câteva zile aici, am mai descoperit două locuri în care am trăit o încărcare energetică foarte puternică: Sarmizegetusa Regia din munţii Orăştiei şi Biserica Densuş din satul cu acelaşi nume.
Se crede că pe întreaga planetă se află 15 puncte energetice iar 7 dintre ele se găsesc localizate în ţara noastră. Două dintre acestea ar fi Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei preromane comparată cu Stonehenge şi inclusă în patrimonul UNESCO şi Mănăstirea Prislop.
Pentru a ajunge la Sarmizegetusa, se urcă pe jos un kilometru pe piatră cubică. Priveliştea este încântătoare, însă nu se compară cu ceea ce ţi se deschide în faţa ochilor odată ce pătrunzi în cetatea împrejmuită de prăpastii. Acest loc era foarte căutat în trecut de practicanţii de yoga, reiki şi de amatorii de meditaţie, însă, în ultimii ani, manifestările care ar putea afecta turiştii sunt interzise de autorități.
Nu este permis să stai pe iarbă ori să te aşezi pe monumente, însă nimeni nu îţi zice nimic dacă mergi desculţ şi dacă atingi uşor ruinele încărcate de istorie. Să încercați dacă ajungeți acolo!
La Biserica Densuş, una dintre cele mai misterioase şi cea mai veche din ţară, am fost impresionată de arhitectura lăcaşului construit integral din piatră şi de icoanele vechi pe care se văd sfinţii cu ochii scrijeliţi. Preotul de acolo, un domn în vârstă blând şi prietenos, ne-a povestit că otomanii care au cotropit Ţara Haţegului cu multă vreme în urmă au tăiat în piatră ochii sfinţilor pictaţi gândindu-se că astfel supun şi distrug spiritul puternic al oamenilor poporului nostru.
Istoricii spun că biserica din Densuş a fost ridicată pe ruinele unui templu în altarul căruia romanii aduşi în Dacia obişnuiau să facă sacrificii. Locul este superb şi, chiar dacă aici am simţit puţină durere – probabil din cauza mormintelor din jur sau cine ştie de unde – aceasta s-a amestecat foarte repede cu aceeaşi linişte trăită la Prislop şi la Sarmizegetusa.
Pe lângă călătoria mea în aceste 3 locuri pline de mister şi energie din zona Hunedoarei am mai văzut Castelul Corvinilor cunoscut şi sub numele de Castelul Huniazilor sau Cetatea Medievală a Hunedoarei unde m-am minunat de complexitatea construcţiei şi de priveliştile văzute din turnurile sale.
Construcţia, începută în secolul XIV şi ridicată în stil gotic, este fascinantă, alambicată şi impunătoare. M-am aşezat la un moment dat într-un colţ al unei încăperi şi încercam să îmi imaginez cum îşi duceau zilele acolo oamenii din acele vremuri, ce preocupări aveau, cum trăiau fără electricitate şi căldură, însă erau capabili să ridice de la zero astfel de edificii.
Un alt loc de poveste şi musai de văzut din această zonă este Lacul Cinciş al cărui peisaj este spectaculos. Aici cred eu că se trăiesc multe seri romantice în doi mai ales la unul dintre hotelurile din zonă care are o privelişte inedită. Oricum, majoritatea locurilor unde se poate sta o noapte sau două aici au vedere înspre lacul înconjurat de dealuri şi păduri.
Tinuturile Hunedoarei sunt încărcate de istorie, de bucuria şi durerea străbunilor nostri şi au o energie blândă şi prietenoasă. Peisajul este pitoresc, oamenii calzi şi ospitalieri. Sunt foarte multe de văzut și de trăit aici, iar locurile, foarte diverse, sunt pentru oameni interesaţi de explorare, de drumeții în natură, de spiritualitate, de istorie, de arhitectură şi, nu în ultimul rând, de gastronomie. Adică de frumuseți ale vieții. 🙂
