Vestul singuratic este o poveste atipică spusă într-un limbaj acid, dur, despre natura umană cu cele mai ascunse colţuri ale sale de urât în diverse forme, despre dezumanizare, despre o viaţă fără reguli care se întâmplă într-un colţ uitat de lume. Dar pentru că existenţa în dualitate este o caracteristică a lumii şi a oamenilor, undeva pe bucata asta de pământ uitată, îşi fac loc, timid, iubirea, încrederea în oameni, speranţa, iertarea.

Vestul singuratic este o piesă scrisă de dramaturgul irlandez Martin McDonagh şi evocă o societate îmbolnăvită de conflicte între fraţi, între vecini, între preotul satului şi enoriaşi, iar compasiunea şi înţelegerea par a fi fost demult îngropate sub un cinism care atinge cote înalte. Avem de-a face cu o povestire dramatică cu mult umor negru care evită analiza, justificările, morala, păstrând un caracter preponderent descriptiv al faptelor şi personajelor.

Textul este foarte savuros şi, cu toate că nu îl cunosc pe cel original, se simte, dincolo de o traducere foarte bună, lucrul amănunţit pe detalii de limbă română şi adaptarea lui la un limbaj tipic anumitor segmente ale societăţii româneşti.

Vestul singuratic a avut premiera la Teatru 74 din Târgu Mureş în 2008, în traducerea lui Bogdan Budeş şi regia lui Cristi Juncu, iar recent a fost montat de acelaşi regizor la Teatrul Nottara cu o distribuţie nouă, foarte bună: Florin Piersic Jr., Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Ioana Calotă/Corina Dragomir. Doi fraţi alcoolici, Coleman (Florin Piersic Jr.) care poftea la “patee” la orice sindrofie sau înmormântare din localitate şi Valene (Vlad Zamfirescu), colecţionar pasionat de “statuee” din plastic ale Fecioarei Maria, se ceartă în fiecare zi pe lucruri mărunte, beau whisky îndoit cu apă într-o casă în care timpul parcă stă în loc. Unul dintre ei şi-a omorât tatăl, celălalt s-a ales cu casa şi banii defunctului.

Un preot, Welsh (Andi Vasluianu) are remuşcări şi crize spirituale tot mai dese pentru nu se mai regăseşte în această postură şi, cu atât mai mult, în această lume uitată de Dumnezeu. Le înăbuşă, din ce în ce mai des, cu acelaşi whisky pe care o minoră, Girleen (Ioana Calotă/Corina Dragomir), îl fură de acasă şi îl vinde la negru.

Ce se întâmplă pe scenă timp de trei ore, împrejurările prin care trec personajele, dialogurile dintre ele, ipostazele în care se pun, de conflict direct sau doar de persiflare reciprocă, mărturisirile emoţionante, dar şi hilare, răsturnările ingenioase de situaţie sunt construite foarte interesant de regizorul Cristi Juncu.

După spectacolele pe care le-am văzut din creaţia sa regizorală am observat la el o particularitate care îmi place foarte mult. Evită zgomotul inutil pe scenă, acţiunea excesivă sau neimportantă şi optează pentru compunerea unor personaje negălăgioase. Este un regizor care mi se pare că alege să construiască preponderent pe interpretare, care se vede că este studiată şi lucrată, până a se ajunge la varianta de prezentare în faţa publicului.

Vestul singuratic aduce pe aceeaşi scenă trei actori care plac foarte mult pentru că sunt foarte talentaţi şi se exprimă artistic cu autenticitate.

Florin Piersic Jr. este natural, constant, relaxat în rolul lui Coleman, având o interpretare foarte amuzantă a unui personaj căruia prea puţin îi pasă de orice. Sunt momente în spectacol când, fără să spună nicio replică, stârneşte râsul prin poziţia corporală sau mimică.

Vlad Zamfirescu reuşeşte un personaj savuros, în tonalitatea potrivită şi cu o abordare originală, un bărbat preocupat de lucruri fără nicio însemnătate, cum ar fi aragazul, statuetele de plastic, “cipsele” şi scrijelirea pereţilor casei cu litera V.

De fapt, cei doi actori sunt majoritatea spectacolului pe scenă împreună, într-un recital inedit care captivează publicul, pentru că are la bază discuţii când aprinse, când molcome, dintre două personaje întruchipând doi bărbaţi maturi care nu reuşiseră să se maturizeze niciodată. Conexiunea lor cu lumea reală este realizată de preotul Welsh jucat de Andi Vasluianu în contrapunct, un creştin matur, dar viciat de societate şi de patima alcoolului, care face eforturi disperate să le reamintească celor doi fraţi adevăratele valori creştine pe care ar trebui să le respecte.

Ioana Calotă pe care am văzut-o jucând în spectacolul avanpremieră, îi dă glas lui Coleen, singura apariţie feminină în acest univers sălbatic al bărbaţilor, o adolescentă care trăieşte drama unei iubiri imposibile.

Muzica şi scenografia spectacolului sunt deosebite şi, alături de limbajul necenzurat, dar necesar aşa, întregesc viziunea regizorului Cristi Juncu de a evoca o lume îndepărtată de lumea noastră în care se râde copios, inteligent şi molipsitor. Spectacolul este un pic prea lung şi are câteva momente care pot fi scurtate, dar nu deranjează pentru că este comic. Sunt astfel de spectacole pe care îmi place să le impart cu oameni pasionaţi de arta teatrală. Pe unii dintre ei îi rog să scrie câteva cuvinte despre ceea ce am văzut împreună  în seara respectivă, pentru că sunt curioasă de părerea lor.

Mirela Cara, prietena mea, spune despre spectacolul lui Cristi Juncu următoarele:Vestul singuratic este un complot împotriva spectatorului, care, cât stă în sală, nu are de ales decât să crape de râs. Ba şi când pleacă acasă, bietul spectator merge hlizind ca un oligofren. Păi cum să nu râzi când îţi rămâne în minte zâmbetul tâmp de pe chipul Juniorului care, îmbrăcat în izmene şi flanelă de bumbac, se piaptănă afectat, vrând parcă să arate că ţine la etichetă? Până şi decorul e gândit să nu te lase să stai sobru. Portertul urecheatului chiuaua atârnat strategic lângă Iisusul răstignit pe crucea suspendată deasupra armei cu care a fost săvârşită crima, pe acelaşi perete cu un pişoar infect, îţi fură ochiul şi te „înghioltesc“ nevinovat să râzi de câte ori te uiţi la ele. Când începi totuşi să-ţi revii, spectacolul îţi place şi mai mult. De data asta pentru tema pe care o ascunde în spatele tuturor acestor elemente umoristice. Aşa cum în decor sacrul şi profanul fuzionează aproape imperceptibil, în întreaga piesă, moralitatea se înfăţişează ca un luptător fără şanse de izbândă în faţa atotputernicului şi incontrolabilului instinct animalic, care în final îşi strigă glorios victoria: „p…..aaaa!!!!“.

Spectacolul Vestul singuratic va avea următoarele reprezentaţii la Teatrul Nottara pe 8 şi 15 februarie.

“Vestul singuratic”
Distribuție: Florin Piersic jr., Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Ioana Calotă/Corina Dragomir
Regie: Cristi Juncu

Copyright: Horia Petrașcu

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*