Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

În noua şi primitoarea sală de spectacole a Hanului Gabroveni, unde totul miroase a nou şi se simte o energie deosebită (serios vă zic, e tare faină!), am văzut Schneider & Schuster, cel mai nou spectacol produs de Centrul Cultural al Municipiului București ARCUB. O poveste!

Într-un décor care sugerează culisele unui teatru unde sunt depozitate costume şi recuzită, am fost martora unei prime întâlniri dintre doi actori pentru care meseria asta nu pare a fi doar meserie, ci o pasiune incredibilă pe care o trăiesc din plin pe scenă.

Mihai Călin şi Richard Bovnoczki (am făcut un soi de obsesie pentru el şi pentru modul în care îşi joacă partiturile) se privesc în ochi, dansează, cântă, plâng, ţipă, râd, într-o captivantă tragicomedie, poate una dintre cele mai reuşite dintre cele pe care le-am văzut montate până acum. Un spectacol inteligent, original şi foarte alert despre viaţa ca un carusel, despre iubire şi prietenie, despre dezamăgire, despre arta actorului, despre teatru, despre Holocaust şi efectele sale, creat fără prea mari efecte regizorale, în beneficiul interpretării celor doi talentaţi şi expresivi artişti.

Nu ştiu cât au lucrat pentru acest spectacol, cât au repetat până să ajungă la forma pe care am văzut-o, dar prima ieşire la rampă a fost un adevărat recital de actorie. Cât mă bucur când regizorii – de fapt cel care semnează regia acestei montări, Lucian Pavel, este, înainte de toate, actor – pun pe primul plan prestaţia actorilor şi exploatează datele pe care aceştia le deţin, expresivitatea feţei, a corpului, multiplele lor calităţi.

Nu exagerez cu nimic şi sunt convinsă că, dacă iubiţi teatrul şi artiştii, veţi trăi cu bucurie spectacolul Schneider & Schuster, veţi râde cu poftă la momentele de umor şi la dialogurile acide dintre cei doi, şi veţi cădea, deopotrivă, în reflectare în momentele dramatice sau melancolice.

Piesa Schneider & Schuster, scrisă de Joshua Sobol expune povestea dramatică a doi tineri evrei care visează să înfiinţeze în Polonia un teatru în care să se joace spectacole cu teme sociale. Cadrul acţiunii este unul tragic pentru că artiştii, înflăcăraţi de ideea lor, cad cu uşurinţă în capcana lagărelor de concentrare din Rusia, fiind eliberaţi abia la bătrâneţe, când sunt deportaţi în Siberia.

Regizorul nu insistă pe poveste, ci construieşte, unul după altul, momente intense de umor şi de dramă, episoade de viaţă prin care trec Schneider şi Schuster, punctând cu ironie aspecte şi încercări ale vieţii de actor mai actuale ca niciodată. Miza spectacolului montat de Lucian Pavel o reprezintă interpretarea actorilor Mihai Călin şi Richard Bovnoczki, care funcţionează ca un cuplu solid de scenă şi cărora le revine, rând pe rând, însufleţirea mai multor personaje.

Mihai Călin are o carismă deosebită şi o forţă aparte în interpretare care se văd şi se simt din plin din faţa scenei şi pe care actorul le foloseşte cu măiestrie în favoarea sa. Pare a se transpune cu mare uşurinţă atât în rolul unui actor înfumurat care îşi persiflează colegul, cât şi în “cizmele” unui personaj care ne duce cu gândul la Stalin şi la nebunia sa.

Pe Richard Bovnoczki îl văzusem numai în drame (Crimă şi pedeapsă, Pescăruşul, La ţigănci, Un tramvai numit dorinţă, Sunset Limited) şi am fost de fiecare dată mişcată de profunzimea cu care interpretează. Am fost, însă, foarte plăcut surprinsă să-l văd cu câtă expresivitate se joacă şi în registrul comic. Are o multitudine de calităţi acest actor, care îi permit să atace orice fel de rol şi este, cu siguranţă, unul dintre artiştii complecşi ai teatrului independent contemporan.

Am rămas la terminarea spectacolului cu câteva lucruri. În primul rând cu energia pe care mi-au transmis-o cei doi actori care au părut a se bucura mult de întâlnirea din scenă. Apoi cu recunoştinţa că nu am studii de artă teatrală, şi că m-am putut bucura de acest recital de actorie la superlativ, ca un simplu iubitor de teatru. Şi, nu în ultimul rând, am plecat cu gândul că orice ţi-ar servi viaţa – căci ne minţim noi oamenii că avem noi controlul absolut al experienţelor prin care trecem, al destinului nostru- cu umor toate se trec mai uşor. Făcând haz de necaz nu mai doare atât de mult nimic. Nici eşecurile, nici nedreptatea, nici durerile fizice sau sufleteşti, nici încercările tinereţii sau ale bătrâneţii. Despre asta este, în cele din urmă, spectacolul Schneider & Schuster.

Mergeţi să-l vedeţi, actorii joacă cu multă bucurie şi dedicare! Şi, nu uitaţi, sala de la Hanul Gabroveni este una destul de mică, se aude orice şuşoteală, iar ei, artiştii, se “ard” acolo pe scenă fără niciun fel de protecţie. Şi o fac pentru noi, spectatorii. Chapeau!

Schneider & Schuster
Cu: Mihai Călin şi Richard Bovnoczki
Coregrafie: Silvia Călin
Regie&ilustrație muzicală: Lucian Pavel

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
DISTRIBUIȚI

Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite.
Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*