Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Când avea puţin peste 50 de ani Eugen Ionesco (născut a Slatina, trebuia să precizez asta, cu mândrie de urbe natală), un om măcinat încă din copilărie de angoasa morţii, a decis să scrie o piesă de teatru, gândindu-se că așa poate se pregătește pentru moarte. Din condeiul său a ieșit un text profund, menit să sondeze frica de moarte şi să-i învețe pe el şi pe alţii să moară fără să producă panică şi drame.

Dar cum să facem asta? Cum putem învăţa să murim când nici nu ştim exact ce este moartea şi de ce ne este atât de frică de ea de fapt: veşnicia ei, de trecerea sufletului în alte dimensiuni, de dispariţia corpului fizic din această lume, de pierderea iubirii celor dragi, de tristeţea că nu vom mai vedea copacii şi cerul pe care mulţi nu ştim oricum să le apreciem? Suntem speriați de ideea că orice ar fi ea, moartea este un final? Ori suntem terifiați de gândul că totul se poate termina într-un clipit din ochi, iar noi nu am apucat să trăim tot ceea ce am visat?

Piesa Regele moare, scrisă genial de Eugen Ionesco, este, dincolo de toate cele de mai sus, o pledoarie despre viaţă şi despre importanța aprecierii a tot ceea ce trăim, chiar dacă uneori ni se pare greu, despre bucuria de a trăi pur şi simplu tot ce vine, chiar şi atunci când fiecare zi e o luptă, când plângem mult şi când am obosit să încercăm.

Într-un palat gândit ingenios ca o sufragerie cu mobilier vechi de regizorii Andrei şi Andreea Grosu (pe care pur şi simplu îi ador pentru cum montează teatru) spectacolul Regele moare  începe cu moartea plutind în aer și iminența sfârșitului unui rege care, pus în fața acestui necunoscut de nepătruns cu mintea lui, nu mai este cel mai puternic om, ci devine doar un bătrânel cu emoții și frici.

Regina Marguerite prima soţie a regelui Bérenger, foarte cinică și aprigă (Mariana Mihuț), Regina Marie, cea de-a doua soție, blândă și iubitoare (Ana Ciontea), doctorul, care este şi chirurg, și călău, și bacteriolog și astrolog (Șerban Pavlu), servitoarea Juliette (Florentina Țilea) și guardul (Richard Bovnoczki) destul de tăcut, parcă cuprins și el de neputința regelui în pragul ”plecării” sunt oamenii din jurului lui Bérenger întâiul. De la ei toți aflăm mai multe despre moarte, dar și despre viață, dintr-o poveste ca viața, cu momente roz, momente gri și altele la mijloc.

Pentru mine spectacolul Regele moare regizat de Andrei şi Andreea Grosu la Teatrul Naţional a fost despre bucuria momentelor simple ale vieţii, despre iubirea care ne face nemuritori, despre cum uităm să ne facem viaţa cea mai frumoasă călătorie cu ceea ce avem în ea şi, nu în ultimul rând, despre candoarea şi dragostea cu care este combătută frica de sfârșit al vieții.

“Viaţa nu poate să fie grea. Este un nonsens. Viaţa este viaţă!”. “Să te trezești în fiecare dimineață, înseamnă să te naști în fiecare zi.” îi spune regele aflat la apus femeii din casă, tânăra Juliette, într-un dialog foarte valoros prin conţinutul său care m-a emoționat până la lacrimi – o lecţie despre cum ajungem să preţuim acest dar: viaţa, atunci când riscăm să o pierdem – şi prin modul fabulous în care este purtat de cei doi actori: Victor Rebengiuc şi Florentina Ţilea.

Distribuția alcătuită de cei doi tineri regizori este spectaculoasă. În frunte este Victor Rebengiuc care m-a impresionat cu interpretarea sa, cu monologurile susținute în diferite note și cu modul în care împletește momentele de forță și vulnerabilitate ale personajului său, Mariana Mihuț este senzațională în rolul reginei, o femeie aparent fără suflet (doar aparent), iar la final susține un monolog impresionant (rar am văzut așa ceva eu la teatru). Ana Ciontea joacă într-o cu totul altă notă decât restul, ea fiind actuala soție a regelui care refuză să conștientizeze moartea iminentă a acestuia și crede că îl poate salva cu iubirea sa. Florentina Țilea este savuroasă și plină de energie în rolul servitoarei, Șerban Pavlu este omul de știință care pare cel mai stăpân pe situație și compune un personaj interesant, iar Richard Bovnoczki este guardul discret, emoționat și foarte mic în fața momentelor pe care le trăiește alături de regele său.

”Ceea ce trebuie să se sfârșească, este deja sfârșit.”. La final regatul se scufundă sub greutatea morții. Spectacolul Regele moare este o montare căreia îi lipsesc, din fericire, artificiile regizorale, fără mișcare scenică inutilă, fără exagerări de vreun fel, cu un decor elaborat cu multă măiestrie și cu o interpretare a actorilor care merge direct la suflet. Și îl alină, și îl bucură, exact cum face teatrul bun de fiecare dată. La final, tăcere. O adevărată bijuterie artistică. Chapeau, Andrei și Andreea Grosu!

”Regele moare”
Cu: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Ana Ciontea, Șerban Pavlu, Florentina Ţilea, Richard Bovnoczki
Scenografie: Vladimir Turturica
Regia: Andrei și Andreea Grosu

Foto: Florin Ghioca

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*