Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Profund, provocator, pe alocuri chiar prea explicit (deci nu-l veți gusta maxim dacă sunteți pudibonzi) amuzant și dramatic deopotrivă, scris cu nerv, așa este textul spectacolului de teatru Plastic care povestește viața unei familii contemporane bogate depășită de cerințele societății la care trebuie să se alinieze. Cu toate că ai impresia la un moment dat că nu mai înțelegi nimic din această piesă de teatru, dacă ești amator de texte contemporane pline de metafore și simboluri, cu un limbaj foarte direct, vei descoperi la final cât de ingenios a fost scrisă.

Plastic, de Marius von Mayenburg este o satiră modernă care tratează dificultatea funcționării normale a unor oameni într-o lume unde există multă presiune socială, în care mulți dintre noi am ajuns sclavi ai muncii, dar despică firul în patru și în ceea ce privește provocările relațiilor dintre persoane, fie că sunt ele de iubire, familie, profesie, artă. Spectacolul Plastic regizat de Theodor-Cristian Popescu a avut recent premiera la ARCUB.

Michael este medic și un soț interesat să facă orice pentru a fi “văzut” de soția sa Ulrike, asistentă a unui artist contemporan excentric și foarte cunoscut, Serge Haulupa, pe care o lasă inclusiv în călătorii libertine de afaceri cu șeful ei. Cei doi sunt mereu încordați și au discuții din orice încercând să trăiască sub același acoperiș, o casă austeră, într-o relație rece și calculată și ținând pasul cu viața contemporană şi “valorile” sale: succesul, câștigul material, recunoașterea profesională, vacanțele și hainele luxoase. Tot ei sunt părinții unui copil ușor asocial, aflat la pubertate care documentează tot ceea ce vede, filmând.

Pentru că nu fac față tuturor provocărilor și îndatoririlor, cei doi decid să angajeze o femeie care să îi ajute cu treburile casnice. Jessica este o tipă foarte simplă, care, doar prin prezență și chiar dacă este discretă și își vede de treabă, generează situații încordate și penibile între membrii familiei, dar și între Ulrike și artistul nebun Serge Haulupa, scoțând la iveală diverse frustrări care nasc conflicte.

Pe lângă faptul că le curăță casa pe fiecare milimetru, nereușind să o mulțumească pe ”stăpâna” sa și nevoia acesteia de aranjare şi igienizare continuă, Jessica se trezește în diverse alte roluri: confidentă a soției care îi relatează explicit partidele nesatisfăcătoare de sex cu soțul ei, prietenă a copilului pe care încearcă să îl ajute din când în când, prietena tatălui nemulțumit de soția sa și muza lui Haulupa, artistul care pare să îi domine pe toți.

M-am bucurat să-l revăd în scenă pe Istvan Teglas (Chapeau maxim!) care este absolut incredibil şi face un rol captivant. De fapt aş merge până într-acolo încât să spun că nu ştiu ce altă alegere mai bună ar fi existat pentru a construi un asemenea personaj colorat cum este excentricul Haulupa.
În alte roluri i-am admirat pe Nicoleta Lefter (Jessica – femeia de serviciu), la fel de expresivă şi într-un spectacol în care nu are prea multe replici şi pe Ciprian Nicula, tânărul actor care m-a impresionat în spectacolul  O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii şi care îl joacă aici sugestiv pe copilul debusolat al familiei.

În rolurile lui Michael şi al lui Ulrike i-am descoperit pe Bogdan Dumitrache pe care îl văzusem doar în film şi pe care în scenă, în câteva pasaje, din păcate nu l-am auzit foarte clar, însă i-am apreciat expresivitatea feţei, respectiv pe Cristina Toma care interpretează cu aplomb o femeie dificilă şi rigidă.

Deși ofertantă, piesa scrisă de Marius von Mayenburg a dat naştere unei montări destul de lungi, care tinde să piardă privitorul pe alocuri, iar din perspectiva spectatorului consumator frecvent de teatru concentrat mult pe interpretare şi foarte atent la detalii, actorii nu au părut a se conecta perfect unii cu ceilalţi astfel încât să funcţioneze impecabil ca echipă.
Sunt convinsă, totuşi, că după următoarele reprezentaţii şi dacă va fi puţin scurtat, spectacolul Plastic va avea foarte mare priză la public, deoarece are multe particularităţi interesante, o scenografie inedită şi o distribuţie valoroasă. Iar textul, textul este savuros.

”Plastic”
Cu: Bogdan Dumitrache, Cristina Toma, Istvan Teglas, Ciprian Nicula, Nicoleta Lefter/Ioana Mărcoiu
Regia: Theodor-Cristian Popescu

Foto: ARCUB

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*