Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Teatrul Național București a scos recent la rampă un nou spectacol în acest an al Centenarului Marii Uniri, spectacol la care m-am dus cu mari aşteptări, vă mărturisesc. Viforul lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, condimentat cu texte din alte scrieri istorice ale lui Dimitrie Cantemir şi Ioan Neculce de regizorul Alexandru Dabija, este o montare adaptată vremurilor noastre care aduce în prim plan nebunia unui conducător şi efectele grave ale dictaturii, în orice formă ar fi ea.
Din prezentarea spectacolului înțelegem că urmează să vedem pus în scenă un text vechi care, prin artificii regizorale, urmează să ne “vorbească” despre un prezent pustiu al naţiei noastre, mai ales în raport cu trecutul glorios la neamului nostru.

În Viforul, Ştefăniţă Vodă, un domn tânăr egocentrist şi frustrat de faptul că nu se putea ridica la valoarea bunicului său Ştefan cel Mare ori la a tatălui său Bogdan Vodă, este animat de porniri care pun în pericol siguranţa şi stabilitatea ţării. Lui i se opune sfatul domnesc, în frunte cu hatmanul Luca Arbore, ulterior decapitat de domnitor.
Alexandru Dabija îi augmentează defectele şi îl portretizează pe Ştefăniţă Vodă ca pe un tiran fără scrupule, cu porniri homosexuale (nu am înțeles la ce exact a folosit această alegere) şi o cruzime de nedescris. De fapt, la o privire mai atentă, avem de-a face cu un suflet chinuit căruia îi lipseşte iubirea, iar miza este să îl înţelegem dincolo de toate acţiunile sale negative.

În montarea de la TNB, regizorul adaugă mult alcool, sânge, intrigă, prea mult fum de scenă, şi porniri nejustificate de gesturi care creează, cum ziceam mai sus, senzaţia că domnitorul Moldovei, Ştefăniţă, era gay. Oare ce a vrut să spună regizorul cu această aplecare către zona LGBT? Sau poate doar eu şi prietenul care m-a însoţit la teatru am priceput joaca bărbaţilor din scenă în acest mod?
Am remarcat, de asemenea, efervescenţa crescută a actorilor care pare direcţia de interpretare a întregii distribuţii. Cam prea multă după gustul meu, iar centrarea jocului actoricesc pe voci ridicate şi nebunie tinde să transforme tot ceea ce se întâmplă în scenă într-un soi de isterie generală. În care te pierzi la un moment dat ca spectator şi nu prea mai vezi scopul real al acestui demers artistic.

Nu spun că nu am înţeles faptul că toată desfăşurarea de forte din scenă, într-un décor sumbru având ca laitmotiv coliva şi cu proiecţii pe un ecran mare (nu le-am priceput nici lor utilitatea), a fost centrată pe povestea acestui spirit rătăcit, Ştefăniţă Vodă. Nu spun că nu am înţeles intenţia de construire şi evocare a unei lumi pierdute, deşarte, în care care doar doi-trei oameni mai sunt întregi la minte. Însă, la un moment dat, erau atâta fum şi gălăgie în scenă, încât cu ușurință îți puteai pierde concentrarea ca spectator, darămite să mai pătrunzi dincolo de aparențe, să percepi substraturile spectacolului și să-l mai înțelegi și pe Ștefăniță în demența sa. Există, totuși, în distribuția pentru care a optat Alexandru Dabija, trei actori care ies în evidenţă prin cheia pe care au găsit-o pentru a-şi expune personajele.

Marius Manole reuşeşte admirabil să îl creeze pe Ştefăniţă cu multe nuanţe şi să ajungă la spectator și altfel decât prin tirania dementă a domnitorului, bine jucată. Oricât de putred pare caracterul acestui conducător, el este,  până la urmă, un om instabil şi profund nefericit în nebunia sa. Marius Manole îi surprinde toate aceste laturi și îl dezveleşte publicului când jucăuş, când febril şi dur, când calm, când un copil care suferă de lipsa iubirii, când un tiran care se joacă după bunul plac cu vieţi umane. Are multă energie şi consistenţă în interpretare.

Alexandra Sălceanu (Doamna Tana) şi Alexandru Voicu (Moghilă) sunt ceilalţi doi actori care mi-au atras atenţia, tineri foarte talentaţi pe care i-am remarcat şi în alte spectacole. În Viforul mi-au plăcut şi m-au captivat pentru că reuşesc admirabil să îşi joace personajele cu multă forţă, în lipsa ţipetelor şi a gesturilor exagerate, făcând uz doar de expresivitate şi un remarcabil talent.

Vă îndemn să mergeţi să vedeţi voi spectacolul Viforul de la TNB, fiindcă gusturile artistice sunt şi ele diferite (ca toate gusturile), mai ales în cazul în care suntem simpli consumatori de artă teatrală, şi nu critici. Eu, cu siguranţă, nu i-am pătruns toate sensurile şi nici nu l-am înţeles la adevărata sa valoare.

 

“Viforul”
Cu: Marius Manole, Ana Ciontea/ Afrodita Androne, Rodica Ionescu, Ilona Brezoianu/ Alexandra Sălceanu, Dorin Andone, Dragoş Ionescu, Marius Rizea, Alexandru Voicu, Emilian Mârnea, Mihai Calotă, Eduard Adam, George Piștereanu, Ionuț Toader, Mihai Munteniţă
Regia: Alexandru Dabija

Foto: Florin Ghioca

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*