Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Dacă ar fi să o descriu pe Oana Stoianovici, după o primă întâlnire, v-aş spune că este o femeie foarte tonică, plină de culoare, umor şi energie molipsitoare, pe care m-am bucurat tare mult să o cunosc. O ştiam din online, citisem despre seminariile ei în care abordează tema feminităţii, ştiam că are o experienţă de 10 ani ca lider şi coach transformaţional internaţional. Am stat zilele trecute cu Oana la o cafea şi mi-a povestit despre ce este de fapt feminitatea şi cum încearcă prin workshop-urile sale să ajute femeile să se redescopere şi să se manifeste în toată senzualitatea şi puterea lor interioară. Oana Stoianovici susţine pe 17 octombrie seminarul O zi de feminitate, la care voi participa cu multă curiozitate şi bucurie.

Pentru că eşti prima dată pe blogul meu mi-ar plăcea să ne cunoaştem puţin. Drept care, te rog, povesteşte-mi câte ceva despre tine. Fac coaching de când mă ştiu. La 18 ani am avut norocul să particip la un eveniment transformaţional de coaching şi m-am îndrăgostit pe loc de ceea ce se întâmpla acolo şi de posibilitatea de a schimba vieţile oamenilor. Mi-am spus „Gata, mi-am găsit vocaţia, eu asta vreau să fac pentru restul vieţii mele!”. Şi asta am început să fac. Persoana care adusese acest concept în România lucra cu o companie de coaching transformaţional a unuia dintre fondatorii industriei de coaching în lume. Am ajuns foarte repede să învăţ şi să lucrez cu ei. Au urmat şapte ani care m-au schimbat radical ca om şi mi-au modificat complet perspectiva asupra vieţii. Am călătorit foarte mult şi am condus programe de leadership transformaţional pentru foarte mulţi oameni.

Dar, totuşi, ai ales calea aceasta, de a face workshopuri despre feminitate, de vindecare, de transformare. A venit firesc această etapă? Nu, eu nu cred că vin firesc multe lucruri în viaţă. A venit printr-o criză. Ajunsesem la un nivel foarte ridicat şi eram pe punctul să semnez un contract care implica decade din viaţa mea alături de compania respectivă. Şi s-a pus problema feminităţii mele, a viitoarei mele maternităţi. Iar condiţiile care mi-au fost puse mi-au arătat clar că nu vreau să mai urmez acea cale pentru că nu mai coincidea cu valorile mele personale. Deşi atunci nu îmi doream neapărat să am copii. Dar am decis să fac un pas în spate, am spus „stop” şi am hotărât să nu merg mai departe. Mi-am luat un an sabatic şi am început să îmi pun întrebări desrpe spiritualitatea mea şi despre relaţia mea cu Dumnezeu, pentru că aceasta nu era exactă, clară şi foarte bine definită. In interiorul acelui context care s-a declanşat atunci, şi continuă în prezent, problema feminităţii mele a devenit foarte pregnantă. Revăzându-mi cumva viaţa şi uitându-mă detaşat la ultimii şapte ani, mi-am dat seama că ceva a lipsit, că nu mă simţisem 100% întegrată ca femeie în cursurile de coaching pe care le ţineam. Ajunsesem în mai multe poziţii de putere în care eu nu mai eram femeie, eram cineva care trebuia să facă o treabă foarte bună. Ori eu nu neg a fi femeie. Nu ştiam exact ce înseamnă a fi femeie, dar cu siguranţă nu puteam să neg că sunt.

Ce a urmat? M-am întrebat cine sunt eu ca femeie şi mi-am dat seama că nu am niciun fel de reper, nu am unde să citesc despre asta şi nu am femei în jurul meu care să fie foarte puternice, foarte înţelepte şi pe care eu să le consider un mentor. Şi care să îmi arate puterea şi înţelepciunea într-un fel foarte feminin. Aşa am pornit pe o cale personală, mai spirituală, de a descoperi ce înseamnă feminitatea care nu se reduce la a fi o căprioară cu nevoi. Eu oricum nu eram aşa şi nici nu pot să fiu. (zâmbind) Sunt un om foarte transparent şi autentic, nu am o agendă personală cu mine însămi. Ceea ce vezi este ceea ce sunt.

În condiţiile în care societatea modernă caracterizează femeia de succes drept o mamă perfectă, o femeie perfectă, o femeie de afaceri puternică, cum ai defini tu succesul unei femei? Definiţia succesului şi cheia lui sunt aspecte personale pentru fiecare individ, indiferent de sex. Noi avem posibilitatea şi uneori menirea să ajungem cu uşurinţă la succes. Dar ceea ce văd eu foarte important pentru femeia zilei de astăzi este conştientizarea că ea este extrem de complexă. Iar conştientizarea aceasta trebuie să fie în primul rând a ei faţă de ea însăşi, apoi a mediului în care se află faţă de ea. Acesta trebuie să accepte că femeia este o fiinţă, un individ complex tocmai pentru că are această capacitate de a juca un rol masculin, fiind foarte de succes şi foarte bătăioasă în business. Dar, totodată, să deţină şi rolul feminin prin simpla relaţie cu copiii şi cu feminitatea ei. Femeia din ziua de astăzi poate fi cu succes ambele în ipostaze. Cred că, de fapt, ceea ce noi avem nevoie astăzi este să nu mai existe prejudecăţi, etichete, şabloane, conform cărora noi să trebuiască să ne comportăm într-un anume fel ca să fim denumite feminine. Este la fel de feminin să fii o femeie independentă care face lucruri ce par masculine. Uite, de exemplu arte marţiale. Este extrem de puternic, dar în acelaşi timp sensibil şi feminin, să practici arte marţiale.

Aş vrea să definim feminitatea. Cum o vezi tu? Feminitatea este chintesenţa tuturor talentelor şi calităţilor tale feminine care se naşte din interiorul tău și pe care, apoi, o emani în afară. Care se poate manifesta într-o gamă foarte variată. De fapt femeia este un paradox, două lucruri în contradictoriu, în acelaşi timp. Aşa că pentru mine este important să lărgim contextul în care vedem femeia şi cum are ea posibilitatea să se exprime într-un miliard de forme, fără a o mai eticheta, şablona, fără a mai încerca să o controlăm, sau să încercăm să o definim într-un fel anume.

În anii trecuţi mie dacă îmi vorbeai despre feminitate eu mă gândeam la floricele, un căţeluş mic, o bicicletă cu flori. Dar am descoperit, iar tu îmi confirmi acum, că feminitatea este ceva complex. Câte arhetipuri de femeie există? Cu ce lucrez eu şi am observat că rămâne perenă conversaţia este cu arhetipurile de bază ale feminităţii care practic definesc şi etapele de evoluţie în feminitatea noastră. Există un copil care are un sex neutru, apoi există o fetiţă, o adolescenţă care reprezintă începutul feminităţii noastre şi, în final, există patru arhetipuri majore din care reies mai multe forme şi tipologii ale femeii. Acestea sunt: fecioara, femeia sălbatică, independentă şi liberă, mama – femeia care, orice s-ar întâmpla în viaţa ei, este mamă şi femeia înţeleaptă – femeia care poate să fie un vindecător, un şaman, un profet.

Pot exista separat unul de altul aceste arhetipuri? Nu, fiecare femeie le are pe toate. Dar întodeauna unul sau două arhetipuri sunt mai aspectate în cazul fiecărei femei şi rămân datele cu care rezonează cel mai mult şi cu care ea lucrează toată viaţa.

Ne poţi dezvălui câteva practici simple pentru a ne reconecta cu feminitatea, pentru a ne redescoperi ca femei? Primul exerciţiu, un pic mai abstract, dar foarte important, ar fi un exerciţiu mental, personal. Tu cu tine. Pentru început îţi dai voie, fără frică, să fii cât de puternică simţi că eşti, îţi recunoşti, îţi accepţi trăsăturile puterii tale şi le exemplifici în felul în care eşti, în cum te comporţi. De exemplu, dacă tu eşti independentă, nu trebuie să îţi fie frică să te manifeşti, de teamă că un bărbat nu îşi va dori să aibă în preajma lui o femeie independentă. Deci, practic, îţi dai voie să îţi recunoşti aceste calităţi ale puterii şi ai un ritual personal prin care le celebrezi, fără frică. Apoi o practică pe care o recomand ar fi să îţi iei un timp pentru tine, în fiecare zi, în care să stai singură, retrasă, în tăcere, astfel încât să fii cu gândurile, emoţiile şi energiile tale. Prin statul cu sine şi conştientizarea propriei fiinţe practic distilezi ce se întâmplă cu tine, în corpul tău, până ce separi ceea ce vine din tine de ceea ce ai preluat din exterior. De asemenea, un jurnal personal în care să îţi exprimi gândurile, emoţiile, recunoştinţa este folositor ca exerciţiu zilnic. Iar pentru femeile libere şi sălbatice eu aş recomanda dansul într-o ţinută sumară, chiar nud dacă îşi doresc, care este o tehnică eficientă de conectare cu interiorul, de exprimare a feminităţii şi a senzualităţii personale.

Lucrezi cu femei, îţi povestesc despre ele şi problemele lor. Ce “răni” întâlneşti cel mai des la ele? Nu au încredere în ele să se manifeste cum sunt ele de fapt, să îşi onoreze vocea interioară până la capăt şi nu ştiu cum să facă asta într-un fel în care să nu strice relaţiile cu cei la care ţin. Sunt, de asemenea, multe femei care au senzaţia că nu ştiu cum să mai fie femei, că nu mai au acel „je ne sais quoi”. Nu mai ştiu să îl acceseze, să îl susţină şi să îl cultive în viaţa lor când sunt chinuite şi asaltate din toate părţile. Şi au nevoie de restabilirea acelui echilibru interior între „cine sunt eu pentru mine” şi „cine sunt eu pentru ceilalţi”. O altă problemă ar fi cum îşi găsesc propriile repere ale feminităţii lor, dincolo de relaţia cu mama lor. Relaţia cu mama este o temă foarte actuală, sensibilă şi foarte importantă pentru că de aici derivă modul în care ele au grijă de ele, dincolo de ce au fost învăţate. De aici intervin aspecte urmatoare: cum se lasă iubite, cum iubesc, cum sunt pasionale, cum sunt seducătoare şi senzuale, cum sunt tot ceea ce pot să fie mult dincolo de ce a fost mama lor. O altă temă pe care eu lucrez este cum să îşi găsească un stil de viaţă care să le permită să fie de succes, independente şi asertive in cariera şi, în acelaşi timp, să îşi păstreze accesul la căldura şi la feminitatea lor organică.

Ce pot face femeile care şi-au pierdut stima de sine pentru a o recăpăta? Eu cred că în astfel de cazuri ceea ce lipseşte în interiorul lor este o conexiune cu repere feminine. Nu au modele şi repere sociale de femei puternice care au dovedit că pot să aibă tot ceea ce îşi doresc: bărbat, copii, meserie, cu multă stimă de sine. Femeilor le este frică să se respecte pe sine pentru că asta ar presupune să spună nu la orice şi oricui le afectează cumva, iar aşa ar risca să piardă lucrurile pe care le au. O credinţă limitativă este „Eu, dacă stau cuminte şi tac din gură totul, o să fie ok. Bărbatul se întoarce acasă, chiar dacă mă înşală, copilul creşte mare şi merge la şcoală etc.”. Şi atunci îşi pierd vocea interioară iar asta se reflectă în stima de sine scăzută. De fapt lor le este frică să nu piardă ceea ce au deja.

Ce se întâmplă la workshop-urile tale? Ce le înveţi pe femei? Eu şi echipa mea ne-am dorit să creăm o experienţă foarte valoroasă pentru femei. Eu cred că femeia este un diamant şi trebuie să fie tratată ca un diamant. Şi cred că, în momentul în care este tratată ca un diamant, acela este climatul în care înfloreşte la adevăratul ei potenţial. Intenţia mea este ca, la workshop-urile mele, diamantul să iasă la iveală. Fiecare workshop al meu este o exprienţă în sine, este o trezire, o trăire, o devenire care să ofere, dacă vrei, paşi fundamentali în traseul feminităţii fiecărei femei. Iar aceşti paşi vor alcătui ulterior un “templu” pe care femeia îl poate accesa în interior şi în exterior şi care îi va permite să se manifeste, să-şi potenţeze şi să îşi exprime la maxim feminitatea.

Îmi place foarte mult această noţiune de “templu” pe care femeia are posibilitatea să îl acceseze. Dar te întreb, în afara acestor workshop-uri care sunt nişte retrageri din viaţa cotidiană, funcţionează el în continuare în viaţa de zi cu zi a femeilor ocupate, obosite, uneori neînţelese de partener? Unul dintre lucrurile pe care noi le facem pentru femei este să oferim prin fiecare workshop o schimbare radicală în viaţa femeilor. Şi ele chiar încep să simtă acest templu despre care vorbim în viaţa lor. Apoi, am construit şi un set de practici foarte clare pe care femeile să le ia cu ele în vieţile lor. Sunt lucruri simple, dar care făcute cu rigurozitate şi constant cultivă, te fac să creşti ca femeie. În continuare, lucrurile pe care femeile ajung să le conştientizeze, să le vindece în viaţa lor nu intră în conflict cu nimic din viaţa lor. Din contră, le permit să crească mai mult decât erau până atunci ca să poată conţine mai uşor ceea ce au în viaţa lor.

Ce vom trăi, ce vom exprimenta la seminarul O zi de feminitate din 17 octombrie? O zi de feminitate este o zi dedicată ţie şi numai ţie ca femeie. Şi cred că nu avem multe zile pentru noi ca femei, în care să ne onorăm, să ne iubim şi să avem grijă de noi. O zi de feminitate este o zi în care eu mă aflu în serviciul tău ca femeie şi este o zi în care tu să îţi iei timpul acela în tihnă să te uiţi la tine şi să faci ceva preţios pentru tine. Este o zi în care îţi va creşte stima de sine, o zi în care înveţi cum să îţi accesezi răspunsurile din interior de atunci încolo, în aşa fel încât tu să îţi găseşti toate resursele de care ai nevoie în feminitatea ta pentru a duce o viaţă frumoasă şi pentru a împlini ceea ce îţi doreşti. Toate într-un fel feminin, senzual, misterios şi puternic.

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*