Want create site? Find Free WordPress Themes and plugins.

Întuneric, sărăcie și singurătate, oameni încercați psihic într-un univers înfricoșător, sunt primele lucruri pe care le remarci când privești, minut după minut, spectacolul Îngrijitorul, montat de Radu Iacoban la Unteatru. Povestea nu m-a atras imediat, însă, cu fiecare replică, m-am lăsat pătrunsă de lumea diformă expusă de regizor foarte sugestiv şi susţinută de interpretarea captivantă a celor 3 actori aleși pentru a construi personajele piesei. Nu m-a prins din primele clipe fiindcă este o poveste de viață încărcată de tristețe din care nu vezi nicio rază de speranță și optimism ivindu-se. Viaţa poate fi şi aşa, însă.

Îngrijitorul de Harold Pinter este despre frică şi singurătate, despre acea singurătate sfâșietoare care ucide suflete, despre trăiri umane provocatoare, despre pierderea controlului propriilor simțuri, pe care autorul le surprinde punând în joc emoțiile a 3 oameni închiși într-o încăpere. Sufocante şi greu de dus, frica şi  izolarea imping la acte dramatice, mai ales când şi minţile sunt tulburate.

Într-un décor aparte, încărcat de obiecte în miniatură și jucării, stau două pătuțuri în care dorm oameni mari adăpostiți de pericolele unei lumi avariate de războiul de afară, sugerată de sunetul sirenelor anti-aeriene care se aude pe fundal și de măștile de gaze ce trebuiau purtate la ieșirea afară. Pe peretele camerei este scris Mutterseelenallein, sensul acestui cuvânt fiind esenţa spectacolului construit de Radu Iacoban.
Suntem plasați imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial care zguduise o întreagă lume din temelii și care, în mod evident, zdruncinase și lumea a doi frați, Mick (Ionuț Grama), Aston (Andrei Seușan) ce își duceau acum zilele într-a casă similară unui ospiciu. În lumea lor alambicată pătrunde Davies (Liviu Pintileasa).

Relaţia dintre cei doi fraţi şi Davies trece subit de la un pol la altul, de la calm la violent, de la tragic la ilar. În timp ce Mick îl provoacă cu isteria sa, Aston echilibrează energia încăperii şi domoleşte zbuciumul comunicării dintre fratele său şi Davies.

Ionuţ Grama reuşeşte un rol care îl prinde ca o mănuşă, scoţând la iveală un Mick jucăuş, pe alocuri agresiv şi foarte dur, şi sugerând nebunia severă a personajului său prin trecerile bruşte de la o stare la alta. Din partea cealaltă, Andrei Seuşan temperează atmosfera şi haosul în care tinde să se afunde totul printr-o stare de seninătate şi calm care alunecă subtil în letargie. Pendulând de la unul la altul îl regăsim pe Liviu Pintileasa cu ale sale jonglerii intre comic şi dramatic, actorul găsind înspirat cheia de susţinere a partiturii sale.

“Îngrijitorul” montat de Radu Iacoban este un spectacol provocator, greu, cu roluri complicate, un décor încărcat de simboluri şi o muzică foarte bine aleasă, ale cărui sensuri pot rămâne dificil de pătruns şi asimilat în totalitate. Nu ştiu dacă eu le-am descifrat pe toate. Am văzut spectacolul la cea de-a doua reprezentaţie, când încă părea să îşi găsească locul şi sunt convinsă că, după fiecare prezentare în scenă, se va aşeza din ce în ce mai bine şi mai solid, devenind un reper de creaţie regizorală în peisajul teatrului independent autohton.

 „Îngrijitorul”
Cu: Liviu Pintileasa, Andrei Seușan, Ionuț Grama
Regia: Radu Iacoban
Scenografia: Ana Ularu

Foto: Adi Bulboacă

Did you find apk for android? You can find new Free Android Games and apps.
DISTRIBUIȚI

Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite.
Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*