Doamne, și este atât de bine ”să dai în mintea copiilor”! Mereu am fost de părere că nota negativă care se dă acestei expresii este foarte greșită, fiindcă eu cred că tocmai asta este una dintre mizele importante ale vieții de adult: să știi să te joci și să te bucuri de toate momentele cu inocența unui copil. Adică, să dai în mintea copiilor, dar să îți păstrezi maturitatea emoțională și rațiunea. Ce combinație frumoasă pe care o tot descopăr în ultima vreme, în tot mai mulți adulți din jurul meu!

Nu îmi mai amintesc exact când m-am reconectat cu copilul meu interior, căci el rămâne acolo în noi, să știți, chiar dacă ne facem mari, viața ne acaparează în tăvălugul ei și uităm de el. Știu doar că am regăsit-o pe Ile mică atunci când am pătruns mai adânc în sufletul meu încercând să aflu ce anume caut, de unde venea fuga asta continuă după ceva. Mereu am fost într-o căutare, mereu am tânjit după ceva ce nu aș fi putut explica în cuvinte de când sunt adult. Și nu știam exact ce anume caut. De fapt, cred că mă căutam pe mine și fără a o găsi mai întâi pe ea, nu mă puteam reîntoarce la mine.

Sună alambicat rău, știu, dar cam așa funcționează: te reconectezi cu copilul tău interior, vezi ce dureri are, încerci să le vindeci și apoi te regăsești. Eu când am găsit-o pe fetița cu ochi verzi și bretonul tuns ”cu ciobul” 🙂 am descoperit câte răni avea. Răni făcute fără voință de părinți, de pedagogi, de experiențele filtrate cu puțina înțelepciune a vârstei de copil.

M-am reîntâlnit cu ea și am ascultat-o. Grozavă chestie să afli că, de fapt, atunci când tu te bucurai, în prag de adolescență fiind, că rămâi singur acasă de Paște și inviți tot blocul la tine, tu de fapt sufereai că ai fost lăsată acasă cu sora ta geamănă. Și descoperi atâtea dacă inviți copilul din tine la o discuție! Și apoi începi să conștientizezi și mai multe, și mai multe, și te duci mai adânc și mai adânc și afli de ce simți, adult fiind, nevoia asta acută de libertate.

Este o muncă intensă, dar atât de plăcută cu sine! Urmează iertarea și eliberarea, așa încât ajungi să fii cumva sigur pe tine că nu o să perpetuezi tipare care rănesc, din postura de părinte sau de mătușă, sau din orice altă ipostază de adult aflat zi de zi în viața unui copil. Pentru că ăștia micii vin ca niște coli de hârtie albă pe care adulții din viața lor, nu doar părinții și pedagogii, scriu primele cuvinte.

Dau frecvent în mintea copiilor de când m-am reconectat cu ea și, mai ales, de când a apărut nepotul meu năpârstoc Eric. Este atâta bucurie!
Și nu, nu este deloc greșit să te joci cu mașinuțele unui copil, să te tăvălești pe iarbă în parc, să faci castele de nisip pe plajă, să te dai în leagăn, să te joci șotron! Așa acorzi timp ție și copilului tău interior, așa te deconectezi de la viața stresantă de adult, așa pătrunzi în lumea aia caldă și colorată a copilăriei unde era atât de ușor și de firesc totul.

Bucură-te de viață!
Ileana

 

DISTRIBUIȚI
Îți mulțumesc pentru vizită! Sper că ți-a plăcut măcar un pic ceea ce ai citit și că vei reveni! Am și alte povești despre lecții personale și căutări care pot fi ale oricui, despre oameni, locuri văzute și experiențe trăite. Toate materialele publicate aici sunt ale mele și sunt protejate de drepturi de autor. Te rog să nu preiei niciunul fără acordul meu prealabil sau fără menționarea sursei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

*