Într-un cadru rece, încărcat cu obiecte de tortură și crimă, cu instrumente de anchetă și sânge, se derulează o poveste misterioasă ce ascunde drama a 3 suflete: un tânăr abuzat emoțional și psihic de mama sa în copilărie, o femeie mamă-victimă-agresor și un anchetator tulburat de trecut. 50 de secunde, atât durează eliberarea de suferință, chiar și atunci când acest lucru înseamnă să ucizi sau să îți iei viața. 50 de secunde durează viața. Apoi liniște. Definitiv.
50 de secunde este un spectacol de teatru montat impecabil de regizorul Eugen Gyemant în stilul unui thriller psihologic care se derulează pe mai multe planuri, cu multe subtilități și indicii foarte fine, care te ține nemișcat în scaun. Fiindcă, dacă nu ești atent o secundă, ai putea pierde o informație, o vorbă, un gest, o privire care sunt importante pentru piesa captivantă scrisă chiar de un procuror. Daniel Oltean, autorul acesteia a obținut, în 2017, premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului. Cu o meticulozitate de apreciat, Eugen Gyemant îi desface textul în bucăți și bucățele, explorează și valorifică fiecare substrat și reușește să construiască o poveste coerentă cu multe piste false, răsturnări de situație, dar și o introspecție riguroasă a interiorului fiecărui personaj.
Suntem introduși în fapte încă de la intrarea în sală. Un tânăr stă pe un pat de tortură (sau de psihanaliză) și fumează nepăsător de cadrul în care se află. Într-un colț, o femeie stă nemișcată în fața unei mașini de scris, gata să consemneze întâmplările, iar un bărbat în costum se plimbă prin camera desprinsă parcă din filme cu ucigași în serie. Începe scrierea faptelor care au culminat cu uciderea unei mame de către fiul ei, scoase la iveală de întrebările puse cu dibăcie de anchetator.
Nu știu care personaj m-a atras mai tare. Fiecare este captivant în nebunia și complexitatea sa. Eugen Gyemant este unul dintre regizorii foarte atenți la personajele pieselor pe care le montează, astfel că, oricât de deviat ar fi unul sau altul, tot atrăgător este. Fie și doar ca “obiect” de studiu al unor tipologii umane.
Tânărul afectat rațional și comportamental de abuzurile emoționale ale mamei sale este jucat excelent de Alexandru Voicu. Cu multă prezență și profunzime băiatul devine în fața anchetatorului analistul matur al propriei vieți. Își despică în sute de fire copilăria, adolescența, le analizează cu detașare, așa cum făcea cu albinele, una dintre marile sale pasiuni nepermisă de mama sa. Logic, structurat și foarte precis, criminalul nu încearcă să se justifice pentru fapta sa, nu caută să își găsească circumstanțe, ci doar să prezinte firul faptelor și informații, spovedindu-se cumva.
Alexandru Voicu își construiște atent personajul fără exagerări sau gesturi inutile, folosindu-se de recuzită, de scenă, de mimică, dar, mai ales, de privirea sa (unul dintre atuurile personale care dau un plus expresivității sale) și de tonul vocii pe care le dozează ca un actor cu o vastă experiență de scenă.
Mama, însuflețită de Diana Dumbravă, este când agresor, când victimă și pendulează cu multă finețe și măiestrie între cele două, nepotențând niciunul dintre roluri în fața celuilalt. Firul poveștii o poartă cu repeziciune dintr-un moment al vieții fiului său într-altul prin însăși narațiunea acestuia, trecând dintr-un registru într-altul cu multă eleganță. Mi-a plăcut foarte mult fermitatea ei în interpretare, mai ales pe momentele de psihoză ale mamei.
Lucian Iftime este un ”seducător” și foarte lucid anchetator. Cu sânge rece, inteligență și umor negru conduce interogatoriul și este personajul căruia nu tinzi să-i dai importanță din primele momente ale spectacolului, dar care devine tot mai atrăgător cu fiecare replică. Discursul acestui procuror criminalist este calm, studiat, meticulos, apăsat, foarte inteligent și intrigant. Foarte confortabil pe scenă (cel puțin așa s-a văzut din sală) Lucian Iftime reușește excepțional un personaj intimidant și surprinzător în final.
50 de secunde este un spectacol excelent făcut după un text foarte bun, cu trei actori minunat puși în valoare în scenă și conduși riguros de un regizor aplecat în creația sa către nuanțe, detalii și personaje care să lase spectatorul cu multe întrebări la final. Mergeți să îl vedeți la Teatrul Național București. Este foarte provocator, credeți-mă!
”50 de secunde”
Cu: Lucian Iftime, Alexandru Voicu, Diana Dumbravă
Regie: Eugen Gyemant
Foto: Florin Ghioca
